a o suta treizecisiuna...

...
sa vorbesc cu tine.. si sa tac tot vartejul din suflet.

mi se ridica un nod in gat.
inghit in sec, si imi fac curaj.

am blocat toate amintirile concrete despre tine. nu te mai vad langa mine, nu te aud spunand acelasi lucru despre fumul tigarii mele, nu te aud adormindu-ma si nu mai dorm asa cum dormeam cu tine.
am blocat toate amintirile concrete despre tine.
astfel ca de cate ori vine din urma ceva din tot ceea ce ma facut impreuna, raman brusc fara aer si fara echilibru.

nu imi lipsesti, concret si constient.
ma dor toate lucrurile pe care - iata - le faci fara mine.

nu imi lipsesti,
dar ma doare ca cel care a stiut - intr-un fel de neimaginat - sa ma faca fericita, acum a ales distanta.
si da, sunt egoista.
ma doare fiindca nu mai esti aici sa imi dai un rost,
ma doare fiindca nu esti aici, sa pierd noptile sarutandu-ti umerii.. si nevoind sa dorm, oricat de obosita eram.. sa adorm sarutandu-te

ma doare, dom'le.. ma doare.
probabil ca eu gresesc cat pentru zece vieti, ramanandu-ti aproape..
implicata pana peste gat in toate proiectele astea, pe care am invatat sa le iubesc cat te-am iubit si pe tine.


.. it's only pain
it only hurts ..

nu cred ca exista petece.
nu cred ca noi vom mai fi vreodata ce-am fost
si totusi, iti raman loiala.. si nu pot pricepe - inca - de ce.

a o suta treizecea...

noaptea asta va fi una lunga. tare lunga.
nu imi vine sa cred ca fac un asemenea experiment cu mintile si sufletul meu.. nu dupa ce astazi am avut caderea pe care am avut-o.
dar ma regasesc capoasa si dramatica.. asa cum ma stiu.
voi bea in noaptea asta... si nu stiu nici pana cand si nici cum va fi
si nici unde voi ajunge..

si - desi stiu ca pentru fraza asta imi voi lua o palma data cu sete dupa ceafa -
nici nu imi pasa de prea multe.

****
inghit cu noduri..
te ascult, plang si beau..

da. cred ca am instinct de sinucigasa.
si da.
ma intreb asa, prosteste de ce nu m-a lasat el, acum 12 ani, sa duc pana la capat un gest care iata.. imi alearga in continuare prin sange.

stiu. cumva sunt prostii pe care le spune o femeie care bea si sufera.. in acelasi timp..
nu stiu cum voi pleca de aici
si azi
in noaptea asta..
nu conteaza

**
da..
incerc sa imi dau seama ce dracu m-a apucat sa fac asta singura.
doar stiam ca nu pot
ca nu pot singura..
ca nu pot..

iti urasc zambetul pe care il aud
pentru ca tu..
tu
tu
.. poti

stau si ma gandesc ca poate.. doua beri sunt suficiente..
da
sa mai iau o bere..

nu are sens.

**
stiu de ce.
pentru ca uite... cu fierul incins se inchide rana.
si cat o sa ma doara, ma!? a? cat o sa ma doara?!
cat pot sa plang si cat pot sa nu fiu?!


acu'.. as lua la palme pe oricine.. asa.. de draci dracosi.

***

spui "ce departe esti".. dar stiu ca nu eu iti lipsesc.

ma suprinde ea. care a invatat sa nu mai sufere..

a o suta douazeci si noua,

vindecarea merge bine
rana se cicatrizeaza incet-incet
imi domini visele tot mai putin
si tot mai rar intind mana spre telefon
sa te aud.

vindecarea se intampla

si totusi
exista clipe
cand totul e in colaps

cand toata constructia de senin
de subrezeste brusc
si cand imi dau seama
ca nu pot
ca nu vreau sa pot
fara tine

ca nu vreau sa aiba sens
ca nu vreau
ca nu vreau
ca nu vreau

si cand doare
cat un univers prefacut in cioburi.

a o suta douazeci si opta... doar o suferinta

it's only pain,
it only hurts
i'm only down on the floor
where i've been before..


cat de simplu..

primesc povestea asta muzicala ca pe o revelatie.
da. e doar suferinta.

si doare sa o vad murind,
dar pur si simplu nu mai conteaza,
nu mai conteaza, de-acum

da.
e doar o suferinta.

si chiar daca nu imi pot aduna fortele sa spun ca nu mai ai nicio importanta,
inca
si chiar daca ma doare sa te pierd
e doar ..
doar o suferinta.




vei trece

a o suta douazeci si saptea, cu pansamente

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
au fost momente, in toata aceasta vreme, cand m-am ferit de scris.
ca o lehamite, ca o oboseala.

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
incepe autopsia unor stari.
au fost atatea pe care nu le-am observat.
atatea la care nu am fost atenta.
atat de preocupata de greselile mele, de frustrarile mele.. incat uneori am uitat ca tu esti cel pe care il iubesc.
dar nu despre culpe imi arde mie de scris, acum.


am atata convingere ca de noi s-a ales praful, ca nimic, niciodata nu ne va putea aduce acolo unde am fost incat..
sa imi curat sangele inchegat.
ce imagine dramatica.
sunt si am fost acesta eroina de tragedie antica.
dar nu vreau inca sa vorbesc despre culpe.
e prea devreme.
eprea tarziu.

uneori vorbim, cateva cuvinte intr-o zi.
tu ai intotdeauna grija sa nu depasim aceasta limita.
eu am nevoie sa imi confirmi cu fiecare tacere, ca nu exista cale de intors.
sunt o masochista.

cel mai greu imi e noaptea.
ziua imi fac de lucru. imi tin mintea treaza. in plus..
dar noaptea.. cerule mare, noaptea!
franta de oboseala, ma rasucesc in pat la nesfarsit.
imi cuprind sanul stang in palma dreapta.. iti amintesti?
imi trec prin cap tot felul de daca, si de daca si de daca.
si ma gandesc cum ar fi daca ar fi, si cum ar fi fost daca ar fi fost si cum a fost cand a fost..
un vartej care nu ma lasa sa respir

incerc mereu un singur gand.
talpile mele goale, pe nisipul plajei.
coatele pe genunchi, ascultand marea.
miros de vara, de sare si de alge.

si totusi? dar daca atunci cand ne vom intalni imi va spune..
dar daca i-as spune.. dar trebuie sa stie ca..


vartejul asta nu se opreste decat tarziu, pe nesimtite, intr-un vis.
si ma trezesc mereu in toiul noptii. si imi e din nou greu sa adorm. si incepe acelasi joc de imblanzit gandurile.


**
as vorbi despre visul de azi noapte. un joc interesant despre culpa si asumare.
sau lipsa asumarii.

dar ma tii tu de vorba si eu te iubesc inca.. si nu pot sa imi adun gandurile.

imi cauterizez rana, incet-incet.
am stiut sa ma indragostesc din nou si sa iubesc din nou, fara rezerve.
e cel mai frumos lucru..
dupa ani de mizerii, sa ma bucur.. sa traiesc..


poate de aceea imi e greu.
poate de aceea noptile sunt cumplite.

poate.

a o suta douazeci si sasea.. de inceput

asadar.. da. mi-a iesit iar manevra obisnuita.
fiecare iarna are despartirea ei.
ca un tribut ca nu ma pierd definitiv in fata frigului.. cine stie.

ma doare mult.
ma doare de imi vine sa musc din pereti.
si nu pot sa fac nimic, nici sa salvez relatia noastra muribunda, dar nici sa accept ca nu mai e nicio sansa.
lipsa ta de reactie ma paralizeaza.

raman letargica si uneori plansa, pe un colt de canapea, admirand dezastrul.
si te-am iubit..