anonimia a optezcisiopta, cu mancarici

ma gandesc.. cum ar fi sa mai si tac din cand in cand.
sa imi iau gandurile, curiozitatile, mancarimile si, mai ales, nevoia de atentie si sa le fac nod intr-o batista.

cum ar fi sa mai si tac din cand in cand
intre toate tacerile pe care le amutesc in mine.
sa bag sub pres si instantaneele vapai
laolalta cu toate celelalte anonimii.

ce-ar fi sa tac din cand in cand
si sa nu stii cand imi mangai
ideile fixe
repetitive
fantomatice.

anonimia a optzecisisaptea, de consecinte

cand esti ca mine, cand ai viata mea si cand scrii despre ceea ce scriu, oamenii inceteaza sa mai aiba o vointa personala. se impart in categorii bine definite, ingradite cu sarma ghimpata. arareori cineva are voie sa sara gardul intr-un alt spectru, care nu i-a fost destinat. oamenii trebuie sa stea linistiti la locurile lor, acolo unde i-am asezat eu, sa nu-mi tulbure haosul. tipul asta de viziune mi-a creat multe probleme de-a lungul timpului.
cand esti ca mine, oamenii trebuie sa pastreze in buzunar doar bucatica lor de adevar. niciodata mai mult. nicidoata imaginea nu trebuie sa fie completa. vulnerabilitati impartite intre realitati necoplanare. siguranta absoluta.
cand scrii ca mine, barbatii iti pot fi cititori sau amanti. niciodata ambele. de fiecare data cand, din slabiciune, am incercat sau am acceptat amestecarea categoriilor, dezastrul a aparut stralucitor la orizont.
cand esti ca mine.. realitatea incurca de cele mai multe ori. obiceiul asta al consecintelor, pare cea mai neinspirata traditie umana.

..
sunt extrem de excitata. sunt mai mult si mai rau de atat.
ma reindragostesc de carnea mea si m-as poseda violent.
de fapt, nimic nu ma opreste sa fac asta, intr-o amiaza de sambata.
respir pofta de sex.
foarte prost sincronizat cu faptul ca urmeaza sa ma intalnesc cu cineva caruia sa ii comunic.. pe aratatealea, daca e nevoie, ca noi doi suntem si trebuie sa ramanem doar prieteni.
stiu pe cineva care rade in pumni citind fraza de mai sus.
mda. nici eu nu cred ca imi va iesi. dar imi repet ca trebuie sa fac asa.
imi repet
imi repet
imi repet

pe dracu!

de ce trebuie sa aiba consecinte actul de a face creierii ghem unui barbat?! :D

toate chestiile serioase care imi trec prin minte devin un lichid fierbinte din launtrul meu.
cand esti ca mine, viata e adeseori frusranta. nu am ce vreau si nu vreau ce am. :D.
fun!
ma incapatanez sa refuz oricare dintre corpurile etichetate cu numere si ore. carne de tun. hormoni linistiti.
nu vreau!

..
cred ca in loc sa ma lupt cu demonii
as putea
sa dansez cu ei.



plec la intalnire.
screw consequences!

anonimia a optezecisisasea, simpla

imi place sa sparg ceapa. pun bulbul intre podul palmelor si, fiindca stiu ca nu voi avea forta suficienta, asez mainile intre genunchi. am ramas din copilarie cu senzatia ca ceapa are intotdeauna alt gust, astfel.

imi place cand ploua. cand toarna cu galeata si ma uda pana la piele. o bucurie laolalta casta si erotica.
n-am facut niciodata dragoste in ploaie.

imi place uneori sa imi imaginez ca nu sunt singura, atunci cand ma invart prin bucatarie; sa ma rasfat in gandul unui gest facut in doi. asta cu toate ca stiu ca nu sunt model nevasta. e doar un rol pe care mi-ar placea sa il joc, din cand in cand, ca un contract pe durata determinata.

imi place sa dansez. sa fiu femeie, senzuala, vie, descatusata, provocatoare, senina, lasciva, pierduta.

imi place sa fie duminica dimineata. sa ma trezesc cu ochii grei, cu pofta tarandu-se lenes prin carnea mea, sa imi incovoiez coloana, intinzand toti muschii pe care ii gasesc.. sa imbratisez asternuturile si sa ma culcusesc inapoi in vise.

anonimia a optezecisicincea, din "postziua"..

si a trecut si ziua ceea..
..

a inceput cu raze de soare
si cu trupul meu facut ghem, in asternuturi
zguduit de plans.

stiam ca nu uiti,
ca nu ai cum sa uiti.
ca data asta, a nasterii mele
iti este tatuata sub piele
asa cum conturul corpului meu
il ai incrustat in memoria afectiva.

stiam ca nu ai cum sa uiti
asa cum stiam
ca vei trece totusi sub tacere
ziua
ca vei incuia gandurile
in acelasi scrin
in care stau aruncate, maldăr,
scrisori, fotografii, flori uscate,
lumanari.

si am plans, ieri
cautandu-te in liniile palmelor
si negasind
scrise
decat semnele vremii.

apoi,
ieri,
am incercat
sa fiu fericita.

anonimia a optzecisipatra, din preziua...

- I'm affraid i can't make it to the party, Clarissa.
- Oh, the party .. doesn't matter..
- You've been so good to me, Mrs. Dalloway. I love you. I don't thnik two people could have been happier than we've been.

..
- why does someone have to die? In your book; you said someone had to die. Why? Is that a stupid question?
- No..
- I imagine my question is stupid.
- Not at all..
- Well?
- Someone has to die in order that the rest of us should value life more. As contrast.
- And who will die? Tell me.
- The poet will die. The visionary!
(The Hours)

golul mâncău, hain.
golul meu.
golul tot.

Uneori.. ma gandesc ca nu voi ajunge pana la capat.

unde e capatul?

anonimia a optezicistreia, de zi

eu: am febra musculara unde nici cu gandul nu gandesti
ea: la...gat?
eu: si acolo
eu: daca m-ar pipai cineva acolo unde am muschii intepeniti
eu: nu m-as mai opri din spasme
ea: :))tampito

azi noapte imi tineam mintile in palme si imi mangaiam tacerile pe crestet.
peste zi, am trecut de la toleranta, la cadere nervoasa, la explozia eliberarii.
am plans. am poftit. am inlaturat. am muscat.
m-am rotit de 9 mii de ori pe minut, mi-a spart inima pieptul. am deschis palmele larg si am primit valul viu in care ma afundam, laolalta cu asfaltul si restul traficului.

se insinueaza tristetea undeva inapoia gandurilor mele. dincolo de berea, de febra musculara, de vibratia pe care - cu un oarecare efort - o simt inca in tot corpul.
dar nu o vreau.

azi vreau sa fiu fericita cu mine.