a o sutatreizecisinoua.. vis

am avut un vis.
stupid si fara noima.
amintirea lui m-a lovit in drumul spre birou si am ramas acolo, in drum, pironita de verdele amintirii.

o sa povestesc intai de toate un amanunt real.
in urma cu cateva zile am vazut - intr-un documentar tv - imaginea locului unde o insecta strapunsese pielea victimei. zona inflamata putea avansa spre cangrena, in lipsa unor masuri medicale.

asadar, intr-un context pierdut in intuneric, imi cad ochii pe bucata carnoasa din dreptul degetului mare al mainii stangi. vad cu surprindere o zona rosie, cam de diametrul unei unghii. arata ca un mic, foarte mic vulcan. in centru, un punct negru si tare, semnul infectiei, sau poate acul insectei, ramas acolo ca o marturie.
In timp ce ma uitam la rana asta, avand in minte ipoteza cangrenei, se tot marea, milimetru cu milimetru.

am stiut ca trebuia sa scot radacina aceea a raului afara, dar ma speria durerea sfasietoare care ar fi urmat.
am apasat marginile inflamatiei si durerea mi-a secerat bratul si mijlocul.
mi-era frica de durere dar in acelasi timp stiam ca trebuie.

din mica ridicatura din mijlocul inflamatiei s-a iţit un milimetru de textura. l-am apucat cu penseta si am inceput sa trag. Am scos din muschiul palmei mele un fir de iarba de vreo cativa centrimetri.
inflamatia de pe muschiul meu devenise extrem de aspra si de uscata.

am intuit ca am ajuns la radacina si m-a apucat frica. mi-am dat seama ca ceea ce urmeaza o sa ma doara cumplit.
cand am inceput sa trag, ma uitam la umflatura din palma mea si stiam ca atunci cand voi smulge, voi lasa in palma un gaura de carne vie..
.. m-am gandit ca poate voi face mai rau astfel,
ca poate ar fi mai bine sa ma duc la spital..
dar era cam tarziu. ma apucasem deja de-o treaba.

ce-o fi o fi.

am smuls firul de iarba din palma mea.
spre marea mea supriza, radacina intuita s-a transformat intr-un fir care a iesit firesc printre celule pielii mele.

a o sutatreizecisiopta..

a trecut mult timp.
ma pregatesc de inca o iarna.



sunt la fel de bolnava.

sufar mult, uneori.
alteori ma revolt.

incerc sa te uit
dar cel mai adesea imi revii in minte in aproape orice context.

te iubesc inca.

dar asta nu foloseste nimanui.

a o sutatreizecisisaptea.. de drum

voi pleca.

voi pleca maine

si valurile singure vor hotari

daca am sa ma intorc.



eu nu vreau.

a o sutatrezecisisasea... haotica

deci de atat a fost nevoie.
de doua acorduri si cateva cuvinte.
dupa un weekend in care am redescoperit o nuanta complet imebcila extazelor, bucurandu-ma cretin pentru simplul fapt ca sunt..
n-a fost nevoie decat de atat.
de doua acorduri
de cateva cuvinte
care sa declanseze in mine toata caderea.

sunt tot mai mult femeie, si asta ma scoate din minti.
tot mai determinata hormonal.
era mult, mult mai simplu inainte.
inainte cand nu simteam nimic.

sa ii spun ca imi pare rau? sa imi primesc inapoi cainele de companie?

nu-i asa ca nu voi uita?

**

pe birou, la cateva degete de tastatura,
o lacrima.

maine va fi o pata cu margini albe.
maine.. va mai conta?

a o sutatreizecisicincea... tot talâmbă

nu stiu ce ma frustreaza mai tare.

ca tot ce simt sa fac este sa ma ascund in bratele cuiva si sa plang, sa plang lung si odihnitor; sa plang de tot..
ca daca ar incerca cineva sa imi cuprinda umerii acum, probabil l-as plesni peste ochi
ca "el" singur.. e omul langa care as vrea sa ma adun
.. in caz ca nu i-as lipi si lui doua palme peste ochi, pe care, Cerule, si le merita atat.. atat de mult!
sau faptul ca "el" nu este o optiune.

prostii de femeie.

a o suta trezizecisipatra...

- iar daca am fost vaca si te-am iubit, asta e problema mea
- m-ai iubit?
- esti bou daca nu stii.
- nu. as fi bou daca nu as sti ca ma iubesti inca.


cat fum.

a o sutatreizecisitreia.... alcoolica

deci.. ma imbat
in caz ca nu sunt gata beata, ceea ce imi e greu sa depistez.
as pune mana la nas, dar pare usor inept gestul..

sunt la birou.
inca.
beau o bere, fumez o tigara. citesc o carte.
un vis!

a! si ma imbat.
da.
a fost o zi cumpliiiiiiiiiiiit de agitata. faina, dar agitata. am consumat toate resursele de energie care se adunasera acolo in speranta ..
intr-o speranta.

da, mah, inca il iubesc.
si.. as scrie coerent despre asta daca nu as avea gandurile moi.. si lenese.

parca nici nu am chef sa explic.
eu il iubesc
si el doarme
la el acasa.
unde eu.. unde eu nu sunt.

deci
ma fac praf din doua beri.
da' nu sunt trista
nu.. nu..

ma intreb ce-o fi in capul vostru, al astora care ma cititi..

..
de ce ma cititi?

stiu.. intr-o zi o sa incep sa vorbesc normal
acum am chef sa vorbesc mizerii
sau nici macar mizerii.

azi nu sunt personajul tragic.
nu.
azi sunt doar personajul care
bea o bere
si fumeaza
si citeste o carte.

atat.

a o suta treizeci si doua... despre cum se duce omul dracului

ok.. n-am mai scris de-o vreme; si aparent lipsa asta de terapie mi-a permis sa fac prostie dupa prostie.

din ratiuni care inca imi sunt necunoscute, sunteti cativa care ma cititi cu insistenta si jur ca nu stiu ce o fi in capul vostru. :)) (V. tu esti exclusa din aceasta afirmatie)

deci.
curat? curat!
am iubit. m-am indragostit din nou, si am iubit pana la sange. am schimbat o obsesie pe cealalta. maaaare afacere.
poate ca - iata - ar mai fi o lectie de invatat: sa ii inteleg pe oamenii care m-au iubit pana la a-mi spinteca libertatea.
si ce daca eu nu fac ca ei, asta nu ma face mai buna. doar mai frustrata, probabil.

da.
stiam ca am instinct sinucigas.
nu stiam insa ca hotararea e luata de multa vreme si plantata adanc in subconstientul meu.
da. beau. mult. inca nu am inceput sa agat forme, prin carciumi, ca sa am din patul cui sa plec pustie.
dar va veni (se va intoarce?) si vremea aia.. sau nu.
da. beau. mult
si da. daca nu sunt alcoolica voi deveni.
pana la urma.. e in sangele meu. toata ascendenta mea masculina are aceeasi alunecare.

stiu ca nu mai am multa vreme. si ca daca nu ma salvez, o sa ma duc dracului, pentru ca STIU deja ca mi-am futut jumna de viata.
si inca nu am coaiele sa stau drepti, in fata oglinzii si sa zic: da, ma! mi-am futut viata, fiindca sunt o vaca. da' mai am zece ani. as putea sa mi-i traiesc misto. si cine stie. as putea chiar sa traiesc mai mult. as putea chiar sa invat sa iubesc oameni. oamenii. pe mine. sa imi doresc sa fiu.

cat dezastru e acum in capul meu..

da. sunt mahmura.
da. am baut.
da. cu el. pentru el. alunecand in caldura iluziei unui inceput de privire. unei glume. alunecand. alunecand. alunecand.

da. am baut.
si imi vine sa urlu. sa dorm. sa ma ascund si sa imi tai in puii mei venele.

si el ma joaca asa cum are chef. si pe mine, si pe ea, si pe cealalta. si pe toate femeile din viata lui.
si eu.. sunt inca o cartela bifata in harem. si in carciuma.

da.. am motive sa fiu mandra de mine.

ca m-a sunat celalalt astazi, sa ma trezeasca, intuind ca iar m-am imbatat.
nestiind de ce.
neintelegand nimic din mine.
el care face dragoste cu mine. eu care fac universul cioburi.
il privesc si stiu ca voi ajunge sa vreau sa il omor, intr-o zi.
candva.

el, celalalt, care vrea sa ma salveze. care vrea sa ma repare.
care vrea sa imbatraneasca langa mine.

eu.
care aleg sa beau.
asa cum o sa aleg sa vanez un camion.

lamentandu-ma, la nesfarsit fiindca singura mi-am futut viata.
pentru ca nu mi-o pot asuma
pentru ca sunt o inadaptata.
pentru ca mi-e frica sa lupt
pentru ca mi-e frica de esec.
si decat sa pierd, mai bine stric tot.

a o suta treizecisiuna...

...
sa vorbesc cu tine.. si sa tac tot vartejul din suflet.

mi se ridica un nod in gat.
inghit in sec, si imi fac curaj.

am blocat toate amintirile concrete despre tine. nu te mai vad langa mine, nu te aud spunand acelasi lucru despre fumul tigarii mele, nu te aud adormindu-ma si nu mai dorm asa cum dormeam cu tine.
am blocat toate amintirile concrete despre tine.
astfel ca de cate ori vine din urma ceva din tot ceea ce ma facut impreuna, raman brusc fara aer si fara echilibru.

nu imi lipsesti, concret si constient.
ma dor toate lucrurile pe care - iata - le faci fara mine.

nu imi lipsesti,
dar ma doare ca cel care a stiut - intr-un fel de neimaginat - sa ma faca fericita, acum a ales distanta.
si da, sunt egoista.
ma doare fiindca nu mai esti aici sa imi dai un rost,
ma doare fiindca nu esti aici, sa pierd noptile sarutandu-ti umerii.. si nevoind sa dorm, oricat de obosita eram.. sa adorm sarutandu-te

ma doare, dom'le.. ma doare.
probabil ca eu gresesc cat pentru zece vieti, ramanandu-ti aproape..
implicata pana peste gat in toate proiectele astea, pe care am invatat sa le iubesc cat te-am iubit si pe tine.


.. it's only pain
it only hurts ..

nu cred ca exista petece.
nu cred ca noi vom mai fi vreodata ce-am fost
si totusi, iti raman loiala.. si nu pot pricepe - inca - de ce.

a o suta treizecea...

noaptea asta va fi una lunga. tare lunga.
nu imi vine sa cred ca fac un asemenea experiment cu mintile si sufletul meu.. nu dupa ce astazi am avut caderea pe care am avut-o.
dar ma regasesc capoasa si dramatica.. asa cum ma stiu.
voi bea in noaptea asta... si nu stiu nici pana cand si nici cum va fi
si nici unde voi ajunge..

si - desi stiu ca pentru fraza asta imi voi lua o palma data cu sete dupa ceafa -
nici nu imi pasa de prea multe.

****
inghit cu noduri..
te ascult, plang si beau..

da. cred ca am instinct de sinucigasa.
si da.
ma intreb asa, prosteste de ce nu m-a lasat el, acum 12 ani, sa duc pana la capat un gest care iata.. imi alearga in continuare prin sange.

stiu. cumva sunt prostii pe care le spune o femeie care bea si sufera.. in acelasi timp..
nu stiu cum voi pleca de aici
si azi
in noaptea asta..
nu conteaza

**
da..
incerc sa imi dau seama ce dracu m-a apucat sa fac asta singura.
doar stiam ca nu pot
ca nu pot singura..
ca nu pot..

iti urasc zambetul pe care il aud
pentru ca tu..
tu
tu
.. poti

stau si ma gandesc ca poate.. doua beri sunt suficiente..
da
sa mai iau o bere..

nu are sens.

**
stiu de ce.
pentru ca uite... cu fierul incins se inchide rana.
si cat o sa ma doara, ma!? a? cat o sa ma doara?!
cat pot sa plang si cat pot sa nu fiu?!


acu'.. as lua la palme pe oricine.. asa.. de draci dracosi.

***

spui "ce departe esti".. dar stiu ca nu eu iti lipsesc.

ma suprinde ea. care a invatat sa nu mai sufere..

a o suta douazeci si noua,

vindecarea merge bine
rana se cicatrizeaza incet-incet
imi domini visele tot mai putin
si tot mai rar intind mana spre telefon
sa te aud.

vindecarea se intampla

si totusi
exista clipe
cand totul e in colaps

cand toata constructia de senin
de subrezeste brusc
si cand imi dau seama
ca nu pot
ca nu vreau sa pot
fara tine

ca nu vreau sa aiba sens
ca nu vreau
ca nu vreau
ca nu vreau

si cand doare
cat un univers prefacut in cioburi.

a o suta douazeci si opta... doar o suferinta

it's only pain,
it only hurts
i'm only down on the floor
where i've been before..


cat de simplu..

primesc povestea asta muzicala ca pe o revelatie.
da. e doar suferinta.

si doare sa o vad murind,
dar pur si simplu nu mai conteaza,
nu mai conteaza, de-acum

da.
e doar o suferinta.

si chiar daca nu imi pot aduna fortele sa spun ca nu mai ai nicio importanta,
inca
si chiar daca ma doare sa te pierd
e doar ..
doar o suferinta.




vei trece

a o suta douazeci si saptea, cu pansamente

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
au fost momente, in toata aceasta vreme, cand m-am ferit de scris.
ca o lehamite, ca o oboseala.

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
incepe autopsia unor stari.
au fost atatea pe care nu le-am observat.
atatea la care nu am fost atenta.
atat de preocupata de greselile mele, de frustrarile mele.. incat uneori am uitat ca tu esti cel pe care il iubesc.
dar nu despre culpe imi arde mie de scris, acum.


am atata convingere ca de noi s-a ales praful, ca nimic, niciodata nu ne va putea aduce acolo unde am fost incat..
sa imi curat sangele inchegat.
ce imagine dramatica.
sunt si am fost acesta eroina de tragedie antica.
dar nu vreau inca sa vorbesc despre culpe.
e prea devreme.
eprea tarziu.

uneori vorbim, cateva cuvinte intr-o zi.
tu ai intotdeauna grija sa nu depasim aceasta limita.
eu am nevoie sa imi confirmi cu fiecare tacere, ca nu exista cale de intors.
sunt o masochista.

cel mai greu imi e noaptea.
ziua imi fac de lucru. imi tin mintea treaza. in plus..
dar noaptea.. cerule mare, noaptea!
franta de oboseala, ma rasucesc in pat la nesfarsit.
imi cuprind sanul stang in palma dreapta.. iti amintesti?
imi trec prin cap tot felul de daca, si de daca si de daca.
si ma gandesc cum ar fi daca ar fi, si cum ar fi fost daca ar fi fost si cum a fost cand a fost..
un vartej care nu ma lasa sa respir

incerc mereu un singur gand.
talpile mele goale, pe nisipul plajei.
coatele pe genunchi, ascultand marea.
miros de vara, de sare si de alge.

si totusi? dar daca atunci cand ne vom intalni imi va spune..
dar daca i-as spune.. dar trebuie sa stie ca..


vartejul asta nu se opreste decat tarziu, pe nesimtite, intr-un vis.
si ma trezesc mereu in toiul noptii. si imi e din nou greu sa adorm. si incepe acelasi joc de imblanzit gandurile.


**
as vorbi despre visul de azi noapte. un joc interesant despre culpa si asumare.
sau lipsa asumarii.

dar ma tii tu de vorba si eu te iubesc inca.. si nu pot sa imi adun gandurile.

imi cauterizez rana, incet-incet.
am stiut sa ma indragostesc din nou si sa iubesc din nou, fara rezerve.
e cel mai frumos lucru..
dupa ani de mizerii, sa ma bucur.. sa traiesc..


poate de aceea imi e greu.
poate de aceea noptile sunt cumplite.

poate.

a o suta douazeci si sasea.. de inceput

asadar.. da. mi-a iesit iar manevra obisnuita.
fiecare iarna are despartirea ei.
ca un tribut ca nu ma pierd definitiv in fata frigului.. cine stie.

ma doare mult.
ma doare de imi vine sa musc din pereti.
si nu pot sa fac nimic, nici sa salvez relatia noastra muribunda, dar nici sa accept ca nu mai e nicio sansa.
lipsa ta de reactie ma paralizeaza.

raman letargica si uneori plansa, pe un colt de canapea, admirand dezastrul.
si te-am iubit..