anonimia a opta, care asteapta

traiesc cu asteptarea mortii.
e singurul lucru pe care il inteleg din aceasta depresie profunda, instalata comod intre mintile mele.
canvda, probabil atunci cand am facut pasul intre adolescenta si maturitate, mi s-a insinuat in suflet o lipsa de incredere in viata, de nezdruncinat.
in mod paradoxal, aman foarte multe lucruri pentru maine, desi exista un.. sa-i spunem poimaine, in care nu cred, pur si simplu.
traiesc asteptand sa mor, si simplul fapt ca asta nu se intampla ma deruteaza complet.
pentru mine nu exista viitor, nu exista marturitatea completa. nu exista familie. nu exista nepoti. nu exista pensie.
nu pentru ca nu le-as merita sau eu stiu ce tampenie, ci pur si simplu nu le-am asteptat niciodata, nu le-am dorit niciodata, nu am crezut niciodata in ele. astfel ca nu le-am pregatit niciodata.
totul a fost gandit prost.

viata asta am gresit-o!
am gresit-o complet!

anonimia a saptea, cea care..

ieri am crezut ca ma voi sinucide cu mana sortii.
creierul imi plutea in valuri de adrenalina plus..ceva, altceva.. substanta aia lipicioasa care mi-a naclait gandurile dispersand privirea intr-un spectru complet de stari.

am crezut ieri ca ma voi sinucide cu mana sortii. cu accelerari la limita normalitatii si franari la limita aderentei. cu valsul de pe jumatate de banda, in care tot traficul din urma mea a franat amenintator.. pe principiul "sa lasam anonima sa moara singura"..

am crezut ieri ca este ziua ultima, si e greu sa istorisesc ce mi se intampla in minte. am simtit-o de la plecarea de-acasa ori, mai limpede, de la scrierea anonimiei precedente. un val peste ochi si peste ratiune. o ameteala a sangelui. un freamat al carnii care cerea sa iau realitatea de gat si sa o zgudui cu toata fiinta ei. m-am echipat febril si am sarit in sa.
privirea intamplatoare pe vitezometru a fost singura care a facut, din cand in cand, sa rotesc in sens invers mansonul de acceleratie.

ce cautam ieri?
poate o palma care sa-mi racoreasca febra tamplelor.

privesc frunzele, dincolo de fereastra.
nu stiu daca voi incheia acest an.

anonimia a sasea, cea ratacita

traiesc altceva. sunt altcineva.
anonima din oglinda ma strange de gat.

de o noapte intreaga toata carnea mi-a luat-o razna. nici gandurile nu mai sunt la locul lor. imi pulseaza in palme o urma pierduta de ani de zile.
nu stiu daca este a ta. sau a lui. sau a ei.
nu stiu.

ceva.. ceva mi-a trezit amintirea adolescentei care eram.
care te iubea... dumnezeule, cum te iubea!
totul a luat-o razna. totul s-a intamplat altfel.. altfel..
nu trebuia sa fie asa.
zece ani pierduti.

am devenit a lumii.. a lumii asteia pe care o urasc.
pe tine te-am pierdut, sau pe mine?

voi pleca. azi voi pleca.
am sa urc in sa, am sa fac plinul si am sa plec. trebuie sa plec.
nu stiu unde.. nu stiu cine sunt.
nu stiu cine sunt
nu stiu cine sunt
nu stiu cine sunt
nu stiu cine sunt

nici ce caut, nu stiu
si cred ca n-am stiut niciodata.

am gresit totul!

anonimia a cincea, cea tarzie

anonima de azi tace.

te-as suna. dar parca nu mai e loc de cuvinte intre noi.
in mod bizar, cei zece ani trecuti mai degraba ma indeparteaza de tine.

ce fireasca a fost intaia revedere. cat de cuminte s-au regasit gesturile.
si cum ai stiut sa mangai femeia din mine, ascunsa intr-o nefireasca asteptare.

parca nu mai e loc pentru noi. parca nu mai e loc pentru mine.
nu sunt decat o anonima.
pe care ai iubit-o candva,
dandu-i un nume.

ireal aproape, cuvintele se topesc in ceata. trimit spre tine valatuci de abur. nu pot sa construiesc fraze.
aveai dreptate. toate sunt dincolo de cuvinte.

anonima de azi, isi trage viziera. taie orasul in lung si in lat,
provocand noaptea si nebunii
si tot.
anonima de azi rataceste.

tu, singur, nu vei fi nicaieri.

anonimia a patra, sufocanta

Cu un telefon mi-ai sfasiat noaptea, si somnul, si tot.
Incet-incet, ma rascol impotriva ta, impotriva nemerniciei tale ca si impotriva marlaniei lui.
Sa va explic, domnilor, eu am trait bine-mersi inainte sa va inventati voi, barbatii fatali, care in numele iubirii voastre obsesive va permiteti orice exagerare.
Ma sufoc. De furie si de frustrare. N-ai avut curaj sase ani sa iti asumi nimic legat de femeia pe care sustii ca o iubesti. Nimic.

Of, Dumnezeule, cred ca am avut un stil aparte de a-mi alege iubitii...
Ma uit la mine si ma umfla rasul.

Ar trebui sa continuu.. dar nu mai vreau.

Gata. M-am saturat.
Si de cei care au fost, si de cei care sunt. Prezent dezlanat. Realitate scamosata.
Iubindu-va pe voi, care v-ati hranit ani la rand cu mintile mele,
am devenit femeia care sunt.
Prefer sa imi sacrific grauntele de suflet si sa imi martirizez amantii
decat sa nu respir,
de iubire tradata.

Gata.

anonimia a treia, cea fada

Am inca in nari mirosul din arest. Aerul murdar, care se lipea de mine. Impresia profunda ca respiram bacterii. Teroarea pe care mi-au imprimat-o ochii lipiti de pantalonii mei prea stramti, de camasa mea prea decenta. De tinuta mea prea oficiala. Deschisa, usa celulei intai e poarta spre un iad intunecat si mizer. Paturile suprapuse, doua cate doua, sunt lipite de un perete plin de igrasie. In lungul camerei, doua sfori tin la uscat cateva rufe. Undeva in fundul camerei, un ochi de lumina, ingradit de gratii. O fereastra despre care am impresia ca nu se deschide niciodata. Camera nu are mai mult de patru metri lungime, insa gemuletul ala innegrit mi se pare la capatul lumii.
Ma lupt cu nevoia intensa de a fugi. Gardianul ma prezinta. Incep, la rand, scurtul meu interogatoriu.
- Cum te cheama? Cand te-ai nascut? Pentru ce esti aici? Te plangi de conditiile de arest?
- N-am facut nimic, doamna. Jur. Acum doua luni m-am liberat de la Rahova. Da’ acum n-am facut nimic. Mi-au pus-o in carca.
Plamanii se umplu de mirosul gurii lui nespalate. Un val de fierbinteala mi se ridica spre gat, spre cap. Imi pastrez cumpatul. Am venit cu un scop.
- Cum e in arest?
- Ne-au batut, doamna. Cu bocancii, cu batele, cu electrosocul.
Imi notez totul. Trebuie sa fac un raport complet, in care nu cred, care nu stiu cui foloseste. Celula doi este la fel de infecta. Igrasia este mascata cu trei-patru postere cu femei goale. Lipsesc hainele puse la uscat. Talharie. Santaj. Furt. Trafic de droguri de mare risc. Fiecare e nevinovat. De cate ori am auzit placa asta?
Consemnez mecanic.
Unul dintre detinuti imi povesteste despre batai.
- Mi-au rupt mana, doamna. Mi-au dat in cap. Am ameteli, cad din picioare. Uitati-va. Si imi ia mana, sa imi arate contuziile de la cap. Prin parul naclait ii simt, la tample, doua ghemuri mari, moi. Simt nevoia sa ma sterg pe pantaloni. Ma controlez. Inca ma controlez.
Usile metalice se deschid si se inchid. Eu strang poveste dupa poveste, minciuna dupa minciuna, mizerie dupa mizerie. Nu ripostez. Nu am voie sa ripostez.

O ora mai tarziu, parasesc sectia. Gardianul ma conduce zambind ingaduitor. Nu ne place niciunuia, dar stim ca asta e rostul lucrurilor.
Plec golita de stari, golita de mine. Ratacesc pe strazi.

Raportul trebuie sa astepte.

anonimia a doua

astazi sunt anonima care plange.


Tine povestile copilariei departe de spital
Vezi mai multe video din Blog

Astazi sunt anonima care se zvarcoleste in sine; care respira aerul unei lumi in care nu mai crede.

Sectia de oncologie a Spitalului de Urgente a fost refacuta, intre timp.
Sectia de cardiologie, insa, mai are de asteptat.

http://www.inimacopiilor.ro/campanie/campanie.php

anonimia intai

sunt o anonima.

sunt o anonima oarecare. e aproape pleonastic, dar numai aproape.
sunt o anonima a nimanui, poate nici a sa insasi.
sunt aceeasi anonima din blogul tau. Aceeasi anonima care urca dimineata pe motocicleta, intrebandu-se - ca un gand razlet - daca se va intoarce seara acasa, daca are sens sa se intoarca.
dar se intoarce. de fiecare data.

sunt anonima cu ochi frumosi, pe care x vrea sa o agate, la semafor. sunt anonima cu cizmele pline de praf care injura obscen, scaparand scantei. un corp fara cap, un cap fara identitate. sunt un nume in plus, intr-un desfasurator de functii. o amanta calina, care inchide usa la timp.

sunt o anonima.
cu palmele goale, cu degetele rasfirate,
cu parul innodat in cuiburi mici de ganduri

pana si tu murmurai incurcat... nu stiu cine sa spun ca esti.