sâmbătă, 27 februarie 2010

anonimia a saizecisinoua, fara ceruri

Look at us. I'm frozen and you're dead, and i love you.

pentru mine va mai exista poate o alta viata,
in care am sa ma intorc felina.
dar pentru tine nu.
praf de stele
..
intotdeauna ai fost mai bun decat mine

**
- am inteles ca esti ingerul lor.
ma priveste aproxmativ intrebator. prietenia dintre mine si ei e atat de veche si de stranie, incat pot ierta astfel de dulcegarii.
ii zambesc aproximativ aprobator.
- sa ai grija de ei.
imi saruta incheietura mainii si se intoarce sa plece.
raman pe un colt de scaun, contempland trecutul care ne leaga.
- nu glumesc, adauga intorcandu-se brusc.
- nici eu,
imi sting surasul intr-un adevar simplu.

**
cand ma uit cat de dinamitat este prezentul meu, ma intreb de ce am facut asta. sunt sigura ca erau niste motve, doar ca in momentul asta imi scapa..
ma incapatanez, totusi, sa stiu ca asa e mai bine.
stiu.
stiu..
stiu?

joi, 25 februarie 2010

anonimia a saizeciopta, everybody's...



- (..) asta pentru ca esti la o varsta foarte indepartata de batranete
rad
- hmm.. nu chiar
- cati ani ai?
- cati crezi?
- undeva intre 28 si 32
zambesc
- nu credeam ca pot parea de 32.. e bine.
- nu, nu.. nu intelege gresit..
- dar e chiar bine. 32 e o varsta la care oamenii te iau in serios.
- nu despre asta e vorba. ai ceva.. militaresc in expresie, in tinuta. o retinere


prezentul explodeaza in miliarde de viduri.
mici, taioase.

nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.

marți, 23 februarie 2010

anonimia a saizecisisaptea, "si ce daca?!"



ieri un meci de hochei..
azi un pahar de absinth..

formele se amesteca.
fondul se pierde in intuneric.

ieri o tacere
aceeasi tacere azi.

luni, 22 februarie 2010

anonimia a saizecisisasea, de luni

And tears will stop flowing and tears will stop flowing
And memories will fade and memories will fade





over and done..


da coltul ierbii.
vine vremea sa fug.

anonimia a saizecisicincea, din asternuturi

De-o parte femeia fara identitate care te iubeste aproape neconditionat de unsprezece ani;
dincoace ea, amanta anonima. iubita intamplatoare a unor barbati ales pe criterii la fel de irationale



Ma priveste cu ochii ficsi. Parca ar vrea sa treaca dincolo de bariera umorilor si membranelor, spre universul de ganduri si decizii imposibil de inteles. Imi mangaie linia surasului, conturul concav al gatului. imi deseneaza valuri pe spatele gol. Din cand in cand trage aer in piept, ca si cum s-ar pregati sa spuna ceva. Renunta de fiecare data si ma abtin sa rasuflu usurata. Ce-ar fi de spus? E inca indragostit de mine, o stiu. Imi este aproape indiferent, o stie.
Adorm gandindu-ma la toate astea. Imi mangaie spasmele din somn. Ma trezesc sub aceeasi privire fixa.
Mi-e un lesin in toata fiinta si fac totusi un efort sa ma smulg din letargie. Incearca sa ma convinga sa raman. Replicile le stiu pe toate. Sunt simple, dulcegi sau vag rasfatate; poate tot ce mi-as fi dorit sa aud daca...
dar nu.
nu raman.
nu mai raman, niciodata.
Mi-s nesuferite diminetile goale. lipsa de sens. sirul inceput cu "unde sunt" si incheiat cu "si ce dracu caut aici?!". surasul fortat.
cafeaua de dimineata pe care niciunul nu o nimereste.
i'm trying hard not to be ashamed, not to know the name
of who is waking up beside me..

nu. nu mai incerc.

dimineata nu sunt amanta nimanui.
dimineata sunt o femeie pustie.
o sinucigasa anonima.

joi, 18 februarie 2010

anonimia a saizecisipatra, cu lamentari



..

toata starea mea este in niste puncte de suspensie.
dupa fiecare muzica,
dupa fiecare cuvant,
dupa fiecare gest mut
in care muschii se contracta si apoi mainile raman intepenite
fiindca stiu ca tu nu..

vineri, 12 februarie 2010

anonimia a saizecisitreia, cu (alte) puncte de suspensie



oricat ar fi ziua de proasta, oricat ti-ai fi repetat ca importanta lucrurilor e mult mai mica..
oricat te-ai fi protejat si oricat ai fi cernut amicii si situatiile
oricat ti-ai fi impartit viata in patratele mici, fiecare cu jocul lui, cu limitele lui
si oricat ai fi ingramadit oamenii in cutiutele lor, caligrafic etichetate
..
..
..

tot se gaseste cate unu sa o dea cu mucii-n fasole,
sa strice ordinea, sa-ti muste linistea oricum abia insinuata.

intotdeauna va exista cate unul care sa te dezamageasca.
cate una care sa nu aiba cele doua coaie necesare sa-si asume o decizie dificila, pe care insa ar vrea sa o ia, dar nu stie daca, si mai bine se rasuceste pe dupa plopi..

cred ca increderea inselata face parte dintre acelea rani pe care nu le pot ierta.
port urme de pumnal intre omoplati.
dar avem cu totii loc pentru inca o cicatrice. stiu.

o viata de semne.
voi prefera mereu arsurile pe care mi le-ai lasat palme si vanataile amantilor mei, taieturii chirugicale a lamei de cutit.

privesc in noapte perechile de ochi ce nu se stiu ţintite.
surad.
pana la urma..
sensul meu este..
indiferent de umbre.

joi, 11 februarie 2010

anonimia a saizecisidoua, pusa pe glume

dincolo de fereastra sunt crengile rastignite pe cer.
bustul tau profilat in amurg.
nu. umbra e in mintea mea.
pe retina stau rasturnate doar niste degete uscate care zgarie un iris albastru si tarziu.

adorm intr-un geamat: te tot rog sa ma chemi. sa ma aduci inapoi dintr-o lume pe care nu o recunosc. o repet murmurand de mai multe ori decat pot numara.

....

dimineata incepe cu vibratia telefonului care imi anunta un apel nepreluat.
dincolo de miezul noptii un fost amant ma sunase .
"nu stiu ce mi-a venit. am simtit nevoia sa te sun", imi explica usor jenat.

ma uit peste toate cu o spranceana rotunjita.
universul are un stil inconfundabil de a construi ironii.

marți, 2 februarie 2010

anonimia a saizecisiuna, de marti

te-aş căuta, dar e atât de bezna afara încât nici pe mine nu aş fi în stare să mă (re)gasesc.
te-aş căuta, dar îmi aduc aminte - ca de fiecare dată - cât de târziu şi fără rost ar fi, în fapt, rătăcirea asta a mea.

...
- ştii, vreau să-ţi mulţumesc...
- pentru?!
- pentru răbdarea ta.. ştiu că te-am stresat de foarte multe ori..
- e treaba voastră să mă stresaţi
- da..nu.. eu chiar vreau să îţi mulţumesc. aşa, personal. sunt lucruri pe care nu le ştiam şi le-am învăţat de la tine în cinci minute


şi uite cum, peste faţa împietrită, îmi aşează un zâmbet.

....
te-aş căuta. dar e atât de iarnă că nici eu n-aş înţelege de ce umblu pe străzi.

şi te îngrop sub un munte de cranii, de mâini şi de cuvinte.