auzi?!
pentru ce mama dracului ma tot lupt eu sa salvez povestea asta?
povestea asta, cu vertebre secerate?!
povestea asta in care, tu te intrebi "de ce?!" si citesc furia in spatele greselilor de dactilografie.
povestea asta care se rostogoleste inainte dintr-o obisnuinta a ta de a gasi, uneori, aceeasi femeie langa tine, in pat, dimineata.
povestea asta care traieste fiindca eu, intr-o zi, m-am pomenit fulgerata de o iluzie.
si m-am incapatanat sa cred in ea.
stii ceva?!
daca tu vrei sa faci povestea asta praf
cine mama dracului sunt eu sa ma chinui si sa ma invart, si sa imi crestez palmele pentru tine?!
si cine dracu esti tu sa fac asta pentru tine?!
si daca te iubesc ce?!
si poate ca nici nu te iubesc
poate ca mi se pare
poate ca m-am legat in lanturi de o iluzie
poate asa e criza mea de treizeci de ani, in care traiesc o a doua copilarie.
uite.. poate ca aveam nevoie sa mai iubesc o data asa.
poate ca mi-am dorit o a doua sansa, aceea pe care nu mi-am dat-o, pe care nu am avut curaj sa mi-o asum acum 11 ani.
si poate ca am avut dreptate.. in fiecare iarna ma despart.
***
si stii ce?
mi-as dori enorm ca tu acum sa fii in drum spre mine.. sa repari
spartura asta din perete.
dar nu esti.
stiu ca nu esti.
stiu ca nu vei face nimic
fiindca tu esti complet absorbit de golul tau
iar eu nu contez. pentru a .. cata oara?.. eu nu contez.
stii ca doare. stii ca ma doare de imi vine sa musc.
si probabil iti spui ca am mai trecut prin asta, si ca oricum nu sunt femeia unui singur barbat,
si nu s-a inventat nici ancora, nici ham pentru mine.
sau poate, nici macar nu tii un discurs atat de complicat.
stii ca ma doare si te gandesti ca sunt o alta victima colaterala, care s-a bagat de bunavoie in viata ta.
mi-as dori
dar nu vii.
joi, 23 decembrie 2010
a o suta douazeci si patra, goluri mici si iarna mare
nu stiu cu ce sa incep, in acest prag de concediu, de sarbatori, de goluri care absorb tot.
poate ca nu am mintit niciodata. poate ca iarna ma innebuneste. de tot.
te indepartezi, in mintea mea. de stingi incet-incet, desi stii ca nimeni altul ca - intre patru pereti - sa ma faci cea mai fericita femeie.
asa cum n-am mai fost.. de multe vieti.
da, sunt indragostita de tine. inca.
dar incet-incet.. nu ma mai doare neatentia ta. neimplicarea ta. nedorinta ta.
ma vindec?
sau doar frica si-a facut vad in carnea sufletului meu. si cauterizeaza ranile.
usor-usor, incetez sa mai tanjesc dupa tine. incetez sa iti mai cer lucruri.
tu crezi ca toanele mele de femeie s-au potolit.
dar nu e asa.
am nevoie de toate cele care imi lipseau si pana acum.
doar ca nu ti le mai cer.
si stiu ca nu vei face niciun pas in plus..
se aduna gheme sarate in ochi.. si as vrea sa iti simt palmele urcand pe spatele meu. si apoi pama ta dreapta cuprinzandu-mi sanul stang.
si sa simt ca sunt acasa.
acum.
fix clipa asta de acum
cand nu esti al meu
cand nu esti al meu
ma sufoca.
*****
ce ironic e universul. in ce fel aparte stie el sa imi dea palme peste ochi. sa nu ma lase sa uit nicidoata, niciodata, niciodata.
acum, cand scriam cele de mai sus. cand scriam cum mi se usuca incet-incet starile.
acum, cand te citesc atat de indepartat de mine. atat de rece.
atat de absorbit de propria ta depresie. de propria ta cadere.
cine stie, poate chiar atins de indepartarea mea. atins de raceala mea.
acum, sangerez de cad din picioare. ti-as da doua palme, cat sa tremure geamurile.
ti-as da doua palme si te-as ascunde la mine in brate.
cred ca am sa te las sa respiri..
si am sa respir si eu..
si dracu stie daca vreodata, daca vreodata
vreodata...
ne vom intoarce.
(asta era, oare, momentul in care eu hotaram sa lupt pentru ceea ce iubesc?)
sâmbătă, 18 decembrie 2010
a o suta douazecisitreia.. inzapezita
ma sprijin cu mainile inrosite de pamantul inghetat si ingan aceeasi litanie
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa te pierd
n-am stiut niciodata cum sa repar o viata in doi, desprinsa pe la cusaturi.
n-am stiut
si cred ca nici nu am vrut sa invat
si azi.. cand m-am ascuns in mutenia mea trista
cand mi-ai spus "nu pot sa imi imaginez. nu vreau sa imi imaginez"
never assume, imi aminteste si ea, mereu.
e atat de greu sa ma asez in cuvinte. sa recunosc ca aia ma doare, ca aia imi displace, ca aia nu imi e pe plac.
mi-e atat de frica sa te sufoc, sa am pretentii, sa recunosc ca ma doare, ca are sens, ca vreau si conteaza pentru mine..
MAMA DRACULUI!
te rog,
nu ma lasa sa te pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa te pierd
n-am stiut niciodata cum sa repar o viata in doi, desprinsa pe la cusaturi.
n-am stiut
si cred ca nici nu am vrut sa invat
si azi.. cand m-am ascuns in mutenia mea trista
cand mi-ai spus "nu pot sa imi imaginez. nu vreau sa imi imaginez"
never assume, imi aminteste si ea, mereu.
e atat de greu sa ma asez in cuvinte. sa recunosc ca aia ma doare, ca aia imi displace, ca aia nu imi e pe plac.
mi-e atat de frica sa te sufoc, sa am pretentii, sa recunosc ca ma doare, ca are sens, ca vreau si conteaza pentru mine..
MAMA DRACULUI!
te rog,
nu ma lasa sa te pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
marți, 14 decembrie 2010
a o suta douazecisidoua, cu final
ma simt de parca m-as desparti de o iubire veche.
realitatea asta care se schimba.
piesele de mobilier care, mutate, lasa un patrat colorat pe podea, cu laturi prafuite. cuiele din pereti care poarta, sub ele, umbra unei imagini.
e un plans lung, asa, ca un drum la groapa. pentru tot trecutul. si pentru tot prezentul.
si pentru tristetea acuta acestui sfarsit de inceput.
si da.
mi-e tare frica pentru noi.
mi-e frica de faptul ca nu vom mai sti cine suntem
ca nu ne vom mai gasi.
ca nu iti voi lipsi, in umbra unei tigari..
ma invaluie ninsoarea.
pana la urma, iarna vine cu despartire. doar ca nu stiam a cui..
iubitul meu, tin palmele intinse
si se aduna in ele zapada.
mi-e frica
duminică, 12 decembrie 2010
fac parte dintre acei oameni care dezvolta fixatii pentru cate-o muzica, datorita moliciunii unui acord, sensibilitatii unei inflexiunui, povestii de sine statatoare a unui vers.
asa se face ca, ascultand piesa aceasta trec de tot fiorul negativ pe care mi-l aduce in minte aceasta inca o jelanie a unui barbat parasit si care nu pricepe nimic din toate cele care i s-au intamplat.
caci, fac o paranteza, am dezvoltat un venin nemilos cu atatia barbati care spanzurandu-se de gatul meu, mi-au susurat libidinos "vei stii c-ai gresit".. construindu-si un piedestal in viata mea si incercand sa ma pironasca acolo, intr-o realitate inventata.
asadar, povestea acestei piesa.. imi zdruncina toti nervii mei de femeie.
si totusi..
exista un vers. unul singur, care schimba tot.
cand Marius Dascau spune "cand pielea ta ma va cere pe mine", sunt intreagă arcusul unei singure imagini: buzele mele adormindu-ti coloana, verteba cu vertebra.
tu implorandu-ma sa dorm si eu neputand sa controlez nevoia de dincolo de mine de a nu lasa timpul sa treaca.. lupta cu somnul, bucuria de a te imbratisa, nevoia de a-ti saruta pielea
continuu
continuu
continuu
nu stiu daca pielii tale ii lipsesc.
nu stiu
si nici nu imi pasa.
important, dincolo de toate,
este ca lipsesti tu, bratelor mele.
asa se face ca, ascultand piesa aceasta trec de tot fiorul negativ pe care mi-l aduce in minte aceasta inca o jelanie a unui barbat parasit si care nu pricepe nimic din toate cele care i s-au intamplat.
caci, fac o paranteza, am dezvoltat un venin nemilos cu atatia barbati care spanzurandu-se de gatul meu, mi-au susurat libidinos "vei stii c-ai gresit".. construindu-si un piedestal in viata mea si incercand sa ma pironasca acolo, intr-o realitate inventata.
asadar, povestea acestei piesa.. imi zdruncina toti nervii mei de femeie.
si totusi..
exista un vers. unul singur, care schimba tot.
cand Marius Dascau spune "cand pielea ta ma va cere pe mine", sunt intreagă arcusul unei singure imagini: buzele mele adormindu-ti coloana, verteba cu vertebra.
tu implorandu-ma sa dorm si eu neputand sa controlez nevoia de dincolo de mine de a nu lasa timpul sa treaca.. lupta cu somnul, bucuria de a te imbratisa, nevoia de a-ti saruta pielea
continuu
continuu
continuu
nu stiu daca pielii tale ii lipsesc.
nu stiu
si nici nu imi pasa.
important, dincolo de toate,
este ca lipsesti tu, bratelor mele.
luni, 6 decembrie 2010
anonimia a o suta douazecea, dureri de femeie
.. cum sa spun ca ma doare..
ma doare plecarea mea de aseara. ma doare gestul tau de a-i da cheile chiar acolo, langa mine.. cand stiu ca cele mai putin susceptibile gesturi sunt cele facute la vedere. cu cinism.
ma doare imbratisarea ta, cand stiai ca sunt suparata dar nu stiai cat vazusem, cat intelesesem din voi doi.
ma dor lacrimile care au cazut, fara opreliste, tarziu dupa ce am inchis usa taxiului.
ma doare fuga noastra in lume, care nu se va mai intampla niciodata.
ma doare ca nu gasesti in tine niciun motiv sa ma infrunti, sa imi topesti suspinul, sa ma convingi sa raman.
cred ca asta ma doare cel mai mult.
ca nu vei petici rana asta.. de parca mi-ai spune: "daca vrei sa ramai langa mine, asuma-ti durerile si taci".
nu vei repara nimic.. de parca nu as merita niciun efort.
suna victimizant, nu este.. stiu atatea moduri rationale de a combate afirmatia de mai sus. dar degeaba o combat, pentru ca ea nu reprezinta ce gandesc ci ceea ce simt.
ce mi-a trebuit mie baiatul asta?
ce mi-a trebuit mie iubirea asta, nascuta pe teren maracinos?
de ce nu incetez sa cred..
e vremea sa spun "a fost cat trebuia sa fie. a fost simplu si frumos"
si nu pot..
si ma doare..
si totusi nu imi ramane decat sa tac.
ai plecat de acasa si o farama din sufletul meu spera prosteste ca esti in drum spre mine. si stiu ca nu e asa.. stiu ca daca ai fi vrut sa imi vorbesti, ai fi ales varianta cea mai simpla - cum ai facut-o si in alte dati - ai fi ales telefonul sau internetul.
ai plecat.. poate spre ea?
sunt nebuna, poate. sangeranda si nesigura.
certitudinile raman aceleasi
din noi
am ramas eu
sa sterg urmele intregului trecut.
ma doare plecarea mea de aseara. ma doare gestul tau de a-i da cheile chiar acolo, langa mine.. cand stiu ca cele mai putin susceptibile gesturi sunt cele facute la vedere. cu cinism.
ma doare imbratisarea ta, cand stiai ca sunt suparata dar nu stiai cat vazusem, cat intelesesem din voi doi.
ma dor lacrimile care au cazut, fara opreliste, tarziu dupa ce am inchis usa taxiului.
ma doare fuga noastra in lume, care nu se va mai intampla niciodata.
ma doare ca nu gasesti in tine niciun motiv sa ma infrunti, sa imi topesti suspinul, sa ma convingi sa raman.
cred ca asta ma doare cel mai mult.
ca nu vei petici rana asta.. de parca mi-ai spune: "daca vrei sa ramai langa mine, asuma-ti durerile si taci".
nu vei repara nimic.. de parca nu as merita niciun efort.
suna victimizant, nu este.. stiu atatea moduri rationale de a combate afirmatia de mai sus. dar degeaba o combat, pentru ca ea nu reprezinta ce gandesc ci ceea ce simt.
ce mi-a trebuit mie baiatul asta?
ce mi-a trebuit mie iubirea asta, nascuta pe teren maracinos?
de ce nu incetez sa cred..
e vremea sa spun "a fost cat trebuia sa fie. a fost simplu si frumos"
si nu pot..
si ma doare..
si totusi nu imi ramane decat sa tac.
ai plecat de acasa si o farama din sufletul meu spera prosteste ca esti in drum spre mine. si stiu ca nu e asa.. stiu ca daca ai fi vrut sa imi vorbesti, ai fi ales varianta cea mai simpla - cum ai facut-o si in alte dati - ai fi ales telefonul sau internetul.
ai plecat.. poate spre ea?
sunt nebuna, poate. sangeranda si nesigura.
certitudinile raman aceleasi
din noi
am ramas eu
sa sterg urmele intregului trecut.
luni, 29 noiembrie 2010
anonimia a o suta nouasprezecea, cu orgoliul julit
sunt din nou in starea aceea in care simt acut, concret, visceral, dorinta de a ma ascunde sub pat. ghemuita.. intr-un colt intunecat si sigur.
si mi se ingramadeste in laringe o suferinta pe care nu o recunosc, dar care vine din mine.
sunt cumplit de dependenta de oameni, arareori mi se arata atat de limpede adevarul asta respingator.
sunt suferinda si neprietenoasa, trista si muscatoare.
si poate ma supar din nimicuri.
si imi doresc cumplit ca lucrul asta sa nu treaca neobservat. sa nu fiu lasata in boii mei, sa ma repar singura.
sa ii pese.
..
si apoi.. apoi.. stiu ca parca toti asteapta sa imi vina mintea la cap.
si ma gandesc ca - de fapt - am niste reactii ilogice si hormonale. ca exagerez.
ca poate trebuie sa dau o sansa lucrurilor de langa mine.
si mie sa imi dau o sansa.
si ma indrept singura. si imi peticesc frustrarile..
doar ca mi-e tare teama ca toate juliturile astea raman in suflet.
si au fost - rand pe rand - ziduri intre mine si oameni. intre mine si el. intre mine si el.
intre mine si tine..
ma intreb daca nu cumva toate astea merg fiindca ma dau eu peste cap sa mearga.
ma intreb daca nu sunt inca indragostita de tine, fiindca te tot feresc de nervii mei, de lipsurile mele, de frustrarile mele..
ce goala e seara asta..
si cat imi lipsesti!
si cat imi lipseste sa vrei sa fii langa mine..
si mi se ingramadeste in laringe o suferinta pe care nu o recunosc, dar care vine din mine.
sunt cumplit de dependenta de oameni, arareori mi se arata atat de limpede adevarul asta respingator.
sunt suferinda si neprietenoasa, trista si muscatoare.
si poate ma supar din nimicuri.
si imi doresc cumplit ca lucrul asta sa nu treaca neobservat. sa nu fiu lasata in boii mei, sa ma repar singura.
sa ii pese.
..
si apoi.. apoi.. stiu ca parca toti asteapta sa imi vina mintea la cap.
si ma gandesc ca - de fapt - am niste reactii ilogice si hormonale. ca exagerez.
ca poate trebuie sa dau o sansa lucrurilor de langa mine.
si mie sa imi dau o sansa.
si ma indrept singura. si imi peticesc frustrarile..
doar ca mi-e tare teama ca toate juliturile astea raman in suflet.
si au fost - rand pe rand - ziduri intre mine si oameni. intre mine si el. intre mine si el.
intre mine si tine..
ma intreb daca nu cumva toate astea merg fiindca ma dau eu peste cap sa mearga.
ma intreb daca nu sunt inca indragostita de tine, fiindca te tot feresc de nervii mei, de lipsurile mele, de frustrarile mele..
ce goala e seara asta..
si cat imi lipsesti!
si cat imi lipseste sa vrei sa fii langa mine..
joi, 28 octombrie 2010
anonimia a o suta optsprezecea, intensa
in noaptea asta
imi curgi in vene cu o patima atat de vie, incat ma intreb daca mai sunt eu, dincolo de ea.
iti sunt si aer, si alcool, iti sunt cuvinte si ezitari.
iti sunt de toate fiindca sunt toata a ta
acum
in ceasul acesta intunecat.
in noaptea asta imi galgaie in vene cuvinte mari, cuvinte multe
pe care urc sa urlu dezarticulat
durerea mea fericita
de a ma aseza in forma sufletului tau.
te modelez din aer si te asez pe umar;
nu am stare
si sunt toata o lumina
si stiu ca in prea putin timp
am sa vreau sa te sfarm,
si am sa ma intreb cui ii platesc cu chinul meu
si am sa ezit
si am sa vreau sa fug
dar pana atunci
ma asez cuminte in pat
si iubesc
patima mea
imi curgi in vene cu o patima atat de vie, incat ma intreb daca mai sunt eu, dincolo de ea.
iti sunt si aer, si alcool, iti sunt cuvinte si ezitari.
iti sunt de toate fiindca sunt toata a ta
acum
in ceasul acesta intunecat.
in noaptea asta imi galgaie in vene cuvinte mari, cuvinte multe
pe care urc sa urlu dezarticulat
durerea mea fericita
de a ma aseza in forma sufletului tau.
te modelez din aer si te asez pe umar;
nu am stare
si sunt toata o lumina
si stiu ca in prea putin timp
am sa vreau sa te sfarm,
si am sa ma intreb cui ii platesc cu chinul meu
si am sa ezit
si am sa vreau sa fug
dar pana atunci
ma asez cuminte in pat
si iubesc
patima mea
joi, 21 octombrie 2010
anonimia a o sutasaptesprezecea, ca despre copci
sunt indragostita.
sau ceva de genul asta.
nu am stiut niciodata sa imi etichetez corect sentimentele. poate pentru ca mi-am petrecut timpul punand bilete cu nume, amantilor mei.
ferindu-ma de stari. si uneori, alunecand in ele.
sunt.. cum am zis mai sus.
sau ceva de genul asta. si ma simt mizerabil.
aseara imi sclipeau ochii si imi radea fata si imi curgeau poftele si bucuriile in vene. apoi, am adormit tanjind dupa el si sufocandu-ma lipsa lui de raspuns.
urasc putinta lui de a-mi face echilibrul terci.
acesta putere pe care o capata brusc cineva, alt_cineva, de a-ti schimba rasul in su_ras si apoi in su_spin.
si la final ramai cu spinii, infipti adanc sub carne.
urasc vulnerabilizarea asta cu aceeasi patima cu care poftesc la carnea si la cuvintele lui.
vorbeam despre frica, zilele trecute.
dar nu frica se cheama ceea ce imi zguduie bucuria. ci frustrare si orgoliu ranit.
linistea mea.. linistea mea nu mai e in mainile mele
si
nu pot sa nu ma intreb
daca merita riscul, plansul, cearsafurile facute nod.
e in mine atata dorinta de el si atata pofta sa il vad ingenunchiat, sa il dobor, sa il stapanesc, sa il am, sa il bucur, sa ii fiu si centru si margini, sa il lipesc de mine cu toate bratele mele, sa ii nasc licurici in ochi, sa il ascult, sa imi vorbeasca, sa imi cada la picioare, sa imi sarute genunchii, sa ma ascund in palma lui..
si atat de violent toate astea nu sunt
incat
ma inghite golul.
la ce imi trebuie mie toate astea?!
sâmbătă, 16 octombrie 2010
anonimia a o suta saisprezecea, nocturna
acum sunt mai pustiu ca totdeauna
imi rasuna vorbele astea in minte cand imi plimb privirea pe spatele tau gol. pe jumatatea ta de pat, iti legeni grijile unei zile prea pline.
goala, pe un colt de plapuma, imi murmur spaimele.
ma gandesc sa ma imbrac si sa plec. asa, in crucea noptii.
mi se pare ca e o copilarie. ca exagerez
ca e un gest prea dramatic si zau, m-am saturat de drame.
dincolo de toate, mi se pare radical. fara intoarcere.
si mi-e frica de fara intoarcere.
mi-e frica.
dar golul se insinueaza. de parca s-ar varsa dintr-o celula in alta. tot mai adanc, tot mai departe in mine.
ireversibil.
nu mi-e a plange.
mi-e a urla dupa toate bucatile spulberate din mine.
mi-e teama ca te-am inselat, dragul meu.
ai mers langa mine fiindca stiai ca te voi parasi.. iar acum nu intelegi de ce nu plec. si ti se face frica. "what if you're stuck with me?!"
pentru mine nu a venit vremea.
pentru tine, insa, iata ca da.
stau goala pe pat.
te-as lua in brate, dar nu imi mai tremura in palme nicio tandrete.
in noaptea asta nu esti al meu.. la fel de intens pe cat mi-ai apartinut noaptea trecuta.
sunt relatia de tranzit. sunt corpul de femeie care te poarta inapoi catre tine. care te vindeca.
trupul fara chip. inzestrat doar cu utilitate.
trupul gol pe care uiti uneori sa il imbratisezi, in puterea noptii..
amanta anonima.
defecta si ea, ca si tine.
dorind alunecari, dar fugind mereu de toate.
am adormit intr-un tarziu, in marginea mea de asternut. mi-ai cautat spre dimineata sanul stang si l-ai cuprins in palma ta. m-ai invaluit in mangaieri, in vorbe si in abur de cafea. te-am rasplatit cu sarutari si-am impartit spasme.
apoi amanta fara nume s-a imbracat, cu ochii pe geam, la frunzele ude.
vezi tu.. te parasisem deja
de azinoapte.
imi rasuna vorbele astea in minte cand imi plimb privirea pe spatele tau gol. pe jumatatea ta de pat, iti legeni grijile unei zile prea pline.
goala, pe un colt de plapuma, imi murmur spaimele.
ma gandesc sa ma imbrac si sa plec. asa, in crucea noptii.
mi se pare ca e o copilarie. ca exagerez
ca e un gest prea dramatic si zau, m-am saturat de drame.
dincolo de toate, mi se pare radical. fara intoarcere.
si mi-e frica de fara intoarcere.
mi-e frica.
dar golul se insinueaza. de parca s-ar varsa dintr-o celula in alta. tot mai adanc, tot mai departe in mine.
ireversibil.
nu mi-e a plange.
mi-e a urla dupa toate bucatile spulberate din mine.
mi-e teama ca te-am inselat, dragul meu.
ai mers langa mine fiindca stiai ca te voi parasi.. iar acum nu intelegi de ce nu plec. si ti se face frica. "what if you're stuck with me?!"
pentru mine nu a venit vremea.
pentru tine, insa, iata ca da.
stau goala pe pat.
te-as lua in brate, dar nu imi mai tremura in palme nicio tandrete.
in noaptea asta nu esti al meu.. la fel de intens pe cat mi-ai apartinut noaptea trecuta.
sunt relatia de tranzit. sunt corpul de femeie care te poarta inapoi catre tine. care te vindeca.
trupul fara chip. inzestrat doar cu utilitate.
trupul gol pe care uiti uneori sa il imbratisezi, in puterea noptii..
amanta anonima.
defecta si ea, ca si tine.
dorind alunecari, dar fugind mereu de toate.
am adormit intr-un tarziu, in marginea mea de asternut. mi-ai cautat spre dimineata sanul stang si l-ai cuprins in palma ta. m-ai invaluit in mangaieri, in vorbe si in abur de cafea. te-am rasplatit cu sarutari si-am impartit spasme.
apoi amanta fara nume s-a imbracat, cu ochii pe geam, la frunzele ude.
vezi tu.. te parasisem deja
de azinoapte.
duminică, 10 octombrie 2010
anonimia a o suta cincisprezecea, ca o ironie imediata
Da.
Ca o ironie a sortii. Ca o provocare.
Universul imi pune piedici, imi ofera sanse. Zeu bun sau rau, Universul canta la nervii mei intinsi.
Cand pe tine te pierd in taceri.
Cand vuieste in mine frica nebuna..
Ma ridic ferm in picioare si apuc latul usii in palma mea.
Sunt incordata si ochii imi ard si ma pregatesc sa-o trantesc de perete.
Mi-e frica de pierderea ta.. si simt sa plec eu intai, sa nu apuce sa ma doara atat.
Mi-e frica
mi-e frica
mi-e frica
si ard.
si te vreau langa mine, si nu esti
iar eu nu te pot cere fiindca tu ai nevoie de timpul tau.
de caderile tale, de aerul tau.
tu ai nevoie sa iti lipsesc sau sa nu iti lipsesc sau
dracu sa le ia pe toate fiindca mi-e frica si ma ameteste fluxul sangelui meu
si nu mai vreau sa simt
si mai bine fug
si mai bine uit
si mai bine las totul in urma
si peste toate,
imi suna telefonul si un altul ma cheama sa bem ceva
Ca o ironie a sortii. Ca o provocare.
Universul imi pune piedici, imi ofera sanse. Zeu bun sau rau, Universul canta la nervii mei intinsi.
Cand pe tine te pierd in taceri.
Cand vuieste in mine frica nebuna..
Ma ridic ferm in picioare si apuc latul usii in palma mea.
Sunt incordata si ochii imi ard si ma pregatesc sa-o trantesc de perete.
Mi-e frica de pierderea ta.. si simt sa plec eu intai, sa nu apuce sa ma doara atat.
Mi-e frica
mi-e frica
mi-e frica
si ard.
si te vreau langa mine, si nu esti
iar eu nu te pot cere fiindca tu ai nevoie de timpul tau.
de caderile tale, de aerul tau.
tu ai nevoie sa iti lipsesc sau sa nu iti lipsesc sau
dracu sa le ia pe toate fiindca mi-e frica si ma ameteste fluxul sangelui meu
si nu mai vreau sa simt
si mai bine fug
si mai bine uit
si mai bine las totul in urma
si peste toate,
imi suna telefonul si un altul ma cheama sa bem ceva
anonimia a o suta paisprezecea, tot despre el
si tacerea cade pe jos
si e spulberata de vantul asta rece al toamnei.
se imprastie starile ca firele de nisip.
sa te vad tacand
tacandu-mi
parca nimic nu-mi starneste mai explozive nelinisti.
intind mana, si apoi o retrag
deschid gura, si apoi imi inghit cuvantul.
sunt toata un semn de intrebare mut.
si poate ca tacerile tale, nu sunt penru mine
si poate ca neajunsul tau, nu l-am nascut eu
si stiu ca tu esti si in afara mea astfel incat nu toate sunt legate de mine
stiu toate astea
stiu si mai multe
dar ma zvarcolesc totusi in nesigurante prafuite
si simt ca ma sufoc.
stiu ca nu imi va tacea gandul asta decat atunci cand ai sa imi zambesti
daca ai sa o mai faci vreodata
stiu
dar trag aer in piept
tac
si te privesc tacandu-mi.
si e spulberata de vantul asta rece al toamnei.
se imprastie starile ca firele de nisip.
sa te vad tacand
tacandu-mi
parca nimic nu-mi starneste mai explozive nelinisti.
intind mana, si apoi o retrag
deschid gura, si apoi imi inghit cuvantul.
sunt toata un semn de intrebare mut.
si poate ca tacerile tale, nu sunt penru mine
si poate ca neajunsul tau, nu l-am nascut eu
si stiu ca tu esti si in afara mea astfel incat nu toate sunt legate de mine
stiu toate astea
stiu si mai multe
dar ma zvarcolesc totusi in nesigurante prafuite
si simt ca ma sufoc.
stiu ca nu imi va tacea gandul asta decat atunci cand ai sa imi zambesti
daca ai sa o mai faci vreodata
stiu
dar trag aer in piept
tac
si te privesc tacandu-mi.
joi, 30 septembrie 2010
anonimia a o suta treisprezecea, cu prea multe ceasuri
sunt atat de obosita.
atat de obosita.
nu ma mai descurc cu nimic din tot ce se intampla.
sunt, brusc, multe si grele si se aduna, si se aduna...
si nu mai am nicio supapa. niciun fel de a lasa toata tensiunea sa se duca..
nu mai stiu cum faceam, daca stiam vreodata cum sa fac.
si .. nimeni nu imi da pauza.
si nimic nu sta in loc, ca eu sa apuc sa respir. sa apuc sa le ordonez, sa le asimilez si sa le descurc.
e genul ala cretin de stare cand parca toata lumea vrea ceva de la mine.
toti. deodata.
atat de obosita.
nu ma mai descurc cu nimic din tot ce se intampla.
sunt, brusc, multe si grele si se aduna, si se aduna...
si nu mai am nicio supapa. niciun fel de a lasa toata tensiunea sa se duca..
nu mai stiu cum faceam, daca stiam vreodata cum sa fac.
si .. nimeni nu imi da pauza.
si nimic nu sta in loc, ca eu sa apuc sa respir. sa apuc sa le ordonez, sa le asimilez si sa le descurc.
e genul ala cretin de stare cand parca toata lumea vrea ceva de la mine.
toti. deodata.
joi, 16 septembrie 2010
anonimia a o suta douasprezecea, cu ...
e un plans si o cadere.. ca o rana lunga.
unde te-am ratacit, oare?
si, oare, unde m-ai pierdut?
incet-incet, ne-am disipat amandoi in alte prezenturi.
pentru ca nu pot sa imi neg bucuria, asa cum nu iti neg indepartarea.
vei ramane intr-un semn de cerneala.
pentru ca voi iubi poate, din nou
pentru ca voi darui tot ceea ce nu am dat in unsprezece ani..
dar stim amandoi ca ceea ce am dat, nu mai poate fi impartit din nou.
un singur mormant a cazut peste mine,
iubirea mea,
atunci,
intr-o alta viata
in care
tu
erai
universul meu tot.
o singura piatra,
dincolo de care
a ramas o viata netraita.
Sometimes you breathe
All over my scar
vineri, 3 septembrie 2010
anonimia a o suta unsprezecea, cu goluri
nu mi-e nici rau, nu mi-e nici bine
doar mi-e frig
cuvintele vin langa mine
cu ele te mai strig..
nu stiu daca mai esti, daca ai mai ramas.
m-am luptat cu tine.
cu tine cel dupa care m-am tot ascuns,
cu umbra caruia m-am ferit.
sa te ard. sa te eliberez..
- toata viata, ai spus.
dar nu a fost asa. pentru niciunul dintre noi.
si stau acum goala
in bataia vantului
si mi-e frig
si mi-e frica
mi-e atat de frica
are sa ma doara mult
iubirea mea cea noua
si
atat de tare simt sa fug
sa fug
sa fug
imi fac tacerile ghem
si le arunc spre stele.
uite. vine iarna.
in umbra carei cruci
am sa ma ascund?
doar mi-e frig
cuvintele vin langa mine
cu ele te mai strig..
nu stiu daca mai esti, daca ai mai ramas.
m-am luptat cu tine.
cu tine cel dupa care m-am tot ascuns,
cu umbra caruia m-am ferit.
sa te ard. sa te eliberez..
- toata viata, ai spus.
dar nu a fost asa. pentru niciunul dintre noi.
si stau acum goala
in bataia vantului
si mi-e frig
si mi-e frica
mi-e atat de frica
are sa ma doara mult
iubirea mea cea noua
si
atat de tare simt sa fug
sa fug
sa fug
imi fac tacerile ghem
si le arunc spre stele.
uite. vine iarna.
in umbra carei cruci
am sa ma ascund?
marți, 10 august 2010
anonimia a o suta zecea, sangvina
stau cu un picior pe coltul biroului.
sunt goala, cu exceptia slipului albastru care ii pastreaza inca mirosul.
mirosul sexului lui. al sexului meu.
asa stramb cum stau, zambesc tembel. imi mangai piciorul de la glezna pana la genunchi, si alunec inapoi spre glezna.
am uitat cat de fina imi era pielea.
sau poate e asa abia acum, doar de acum.
sunt intens carnala.
hormonala.
erotica.
sunt sangele si poftele mele.
sunt gura lui. mainile lui. mirosul lui.
sunt palmele mele. sunt ferbinteala lui.
sunt umbra lui, pe carnea mea.
sunt varful degetului pe care i-l musc si il simt fixandu-ma.
sunt patima mea si patima lui.
si il am.
posesiune.
al meu.
sunt tare frumoasa de-o vreme
fiindca fierb in mine dorinta si puterea
si dorul
si alintul
imi clocoteste in ochi gelozia
si il culc in asternut
si il fac al meu
inca o data
inca o data
mi-l inscriu in carne
al meu
il adulmec, incapsulat intr-o celula a mintii, etichetata, in rand cu celelalte
ies zambind pe usa.
trebuie sa ma desprind.
luni, 26 iulie 2010
anonimia a o suta noua, inutila
atat.
scriu ca sa nu urlu. ca sa nu ma frec un pumn in birou, ca mai devreme
scriu ca sa arunc afara mizerii care imi ocupa mintea.
ma simt ingenunchiata. de realitati care vin de-a valma peste mine si isi pretind grija, atentia si solutiile.
oameni, probleme, situatii.. toate laolalta.
stiu. forta si maturitatea se probeaza si in alegeri.
era cuvantul ala.. "asumare"
ala de il aud din toate gurile, bun de scris pe tricouri.
fara legatura cu realitatea.
.. bat campii.
si nici macar nu o fac in vreum mod mai gratios.
bat campii asa.. stupid. infantil.
nimic nu mi-e bun. nimic nu imi ajunge.
lupta cu iubirea lui obsesiva..
..
oare tu te-ai simtit la fel in anii astia multi si lungi, tare lungi..
..
oare..
poate ca astea sunt lectiile pe care ar trebui sa le invat.
sa joc in tot soiul de incaltari.
zic.
nimic nu mi-e bun.
nimic nu se mai leaga.
fiecare zi.. ajunge sa fie inca un efort.
inca..
sper.. inca.
sau poate doar simt ca nu-i vremea.
am agatat viata in cui
desi nu am reusit sa invat ca timpul,
timpul,
timpul nu se agata.
el doar trece.
si
odata cu el
fir dupa fir
dupa fir
dupa fir
dupa fir
se aseaza praful.
scriu ca sa nu urlu. ca sa nu ma frec un pumn in birou, ca mai devreme
scriu ca sa arunc afara mizerii care imi ocupa mintea.
ma simt ingenunchiata. de realitati care vin de-a valma peste mine si isi pretind grija, atentia si solutiile.
oameni, probleme, situatii.. toate laolalta.
stiu. forta si maturitatea se probeaza si in alegeri.
era cuvantul ala.. "asumare"
ala de il aud din toate gurile, bun de scris pe tricouri.
fara legatura cu realitatea.
.. bat campii.
si nici macar nu o fac in vreum mod mai gratios.
bat campii asa.. stupid. infantil.
nimic nu mi-e bun. nimic nu imi ajunge.
lupta cu iubirea lui obsesiva..
..
oare tu te-ai simtit la fel in anii astia multi si lungi, tare lungi..
..
oare..
poate ca astea sunt lectiile pe care ar trebui sa le invat.
sa joc in tot soiul de incaltari.
zic.
nimic nu mi-e bun.
nimic nu se mai leaga.
fiecare zi.. ajunge sa fie inca un efort.
inca..
sper.. inca.
sau poate doar simt ca nu-i vremea.
am agatat viata in cui
desi nu am reusit sa invat ca timpul,
timpul,
timpul nu se agata.
el doar trece.
si
odata cu el
fir dupa fir
dupa fir
dupa fir
dupa fir
se aseaza praful.
anonimia a o suta opta. care curge
iau gandurile si le maruntesc
intr-un praf colorat
iau gandurile si le pun in clepsidra
le presar dintr-o lume in cealalta
dintr-o nesfarsire in alta nesfarsire.
dintr-un neajuns in celalalt.
iau viata mea si o fac gramezi de neintamplate si de nespuse.
tac vorbele mele toate
fiindca sunt prea tarzii si poate nepotrivite.
sunt piesele unui joc, ciobite
fortate intr-un loc care nu le apartine
pana cand s-au potrivit
dar a devenit inutil.
numai noaptea
numai noaptea
numai noaptea
se rostogoleste pe drum clepisdra mea
si timpul meu ramane tot mai putin.
cred ca sfarsitul adevarat
e lacatul pe care il pui peste vrere
si peste sens.
toate rascolirile mele sunt nefiresti
toate incercarile de a ma aduce la lumina
sfarsesc aidoma
de fapt, toate merg intr-un singur sens, asa-i?
spre parapetul spulberat
spre rapa
toate merg
spre aceeasi explozie de praf
toate
nu voiam decat tot ce-am avut..
intr-un praf colorat
iau gandurile si le pun in clepsidra
le presar dintr-o lume in cealalta
dintr-o nesfarsire in alta nesfarsire.
dintr-un neajuns in celalalt.
iau viata mea si o fac gramezi de neintamplate si de nespuse.
tac vorbele mele toate
fiindca sunt prea tarzii si poate nepotrivite.
sunt piesele unui joc, ciobite
fortate intr-un loc care nu le apartine
pana cand s-au potrivit
dar a devenit inutil.
numai noaptea
numai noaptea
numai noaptea
se rostogoleste pe drum clepisdra mea
si timpul meu ramane tot mai putin.
cred ca sfarsitul adevarat
e lacatul pe care il pui peste vrere
si peste sens.
toate rascolirile mele sunt nefiresti
toate incercarile de a ma aduce la lumina
sfarsesc aidoma
de fapt, toate merg intr-un singur sens, asa-i?
spre parapetul spulberat
spre rapa
toate merg
spre aceeasi explozie de praf
toate
nu voiam decat tot ce-am avut..
marți, 20 iulie 2010
anonimia a o suta saptea, ca sa nu tac
imi spune ca e muzica hormonilor cea pe care dansez.
aprob razand.
prefer sa iti poftesc carnea
decat sa stiu ca vibrez la tacerile tale.
deci .. cat de bou sa fiu,
sa trang perdeaua peste rana mea ce veche
sa ma indr..
sa.. simt
sa simt
cel mai nepotrivit
dintre oameni.
aprob razand.
prefer sa iti poftesc carnea
decat sa stiu ca vibrez la tacerile tale.
deci .. cat de bou sa fiu,
sa trang perdeaua peste rana mea ce veche
sa ma indr..
sa.. simt
sa simt
cel mai nepotrivit
dintre oameni.
luni, 19 iulie 2010
anonimia a o suta sasea, sarată
te-astept sa vii cum n-ai mai fost
unde?
in sufletul meu..
cum alunec eu spre limita starilor.
si cum sa tac..
si cum sa nu tac?!
cum sa gresesc ceea ce nu trebuie gresit.
cum sa fac ceea ce nu are sens a fi facut.
cum sa iti spun ca mi-a luat-o mintea razna.
ca am un gand.. si gandul are aripi..
ca este un firesc incredibil intre mine si tine.
care nu are logica si nici sens.
ca am marginile ciobite.
ca nu mai pot
si nu mai vreau sa stiu
sa invat
sa risc
sa sufar.
ca nu mai pot si nici nu trebuie sa invat
fiindca tu esti intreg fara mine
iar eu
nu stiu decat sa tulbur.
cel mult
ce putin.
unde?
in sufletul meu..
cum alunec eu spre limita starilor.
si cum sa tac..
si cum sa nu tac?!
cum sa gresesc ceea ce nu trebuie gresit.
cum sa fac ceea ce nu are sens a fi facut.
cum sa iti spun ca mi-a luat-o mintea razna.
ca am un gand.. si gandul are aripi..
ca este un firesc incredibil intre mine si tine.
care nu are logica si nici sens.
ca am marginile ciobite.
ca nu mai pot
si nu mai vreau sa stiu
sa invat
sa risc
sa sufar.
ca nu mai pot si nici nu trebuie sa invat
fiindca tu esti intreg fara mine
iar eu
nu stiu decat sa tulbur.
cel mult
ce putin.
joi, 15 iulie 2010
anonimia a o suta cincea, rasfirata
Moartea ei i-a facut pe toti specialisti in depresii si in cadere. Doctori in tehnici de recuperare a spiritului. Genii in ale trairii.
Nu rezonez cu ceva anume. Plecarea ei nu mi-a provocat nimic anume. A fost o stire ca oricare alta.
Cunosc invingatori.
Cunosc invinsi.
Cunosc sangerarea fiecarui brat si carnea spintecata de timp.
Nu-i greu sa hotarasti soarta razboiului.
Nu-i greu sa spui "asta nu as face-o niciodata".
Dar e cumplit sa privesti o nesfarsire de praf.
Si nu iti ramane decat sa iei fiecare dimineata la rand. Cu speranta spanzurata de gat ca se va insenina.
candva.
sau daca nu,
ca vei sti cand e vremea potrivita sa sfarsesti circul
inainte de a fi prea tarziu.
prea dureros de tarziu
sa nu te stingi
cu lacrimi in ochi.
So my advice to you is to get it right this time around. Because this time is all you have.
Nu rezonez cu ceva anume. Plecarea ei nu mi-a provocat nimic anume. A fost o stire ca oricare alta.
Cunosc invingatori.
Cunosc invinsi.
Cunosc sangerarea fiecarui brat si carnea spintecata de timp.
Nu-i greu sa hotarasti soarta razboiului.
Nu-i greu sa spui "asta nu as face-o niciodata".
Dar e cumplit sa privesti o nesfarsire de praf.
Si nu iti ramane decat sa iei fiecare dimineata la rand. Cu speranta spanzurata de gat ca se va insenina.
candva.
sau daca nu,
ca vei sti cand e vremea potrivita sa sfarsesti circul
inainte de a fi prea tarziu.
prea dureros de tarziu
sa nu te stingi
cu lacrimi in ochi.
So my advice to you is to get it right this time around. Because this time is all you have.
miercuri, 14 iulie 2010
anonimia a o suta patra, cu gandurile...
si a plouat mult.
si apoi s-a facut senin.
si au trecut luni multe.
si respir in fiecare zi curajul de a deschide ochii.
si va incepe furtuna.
si voi canta.
si apoi s-a facut senin.
si au trecut luni multe.
si respir in fiecare zi curajul de a deschide ochii.
si va incepe furtuna.
si voi canta.
marți, 6 iulie 2010
anonimia a o suta treia, cu zambet
mi-a dat sa citesc o povestioara scurta a lui Florin Piersic jr., cu o stewardesa care ramas incremenita in zambet. tipul de deformatie profesionala care ne mecanizeaza pe cei mai multi dintre noi.
mi-am afundat privirea in pagina desenata intr-un font ciudat si camera a luat-o razna. mi-am ridicat ochii, la fel de moale pe cat ii coborasem, incercand sa fixez peretii, undeva mai departe. mi-am pastrat surasul profesional, chiar daca obosit.
spre gat, s-a facut nod senzatia de greata. incet-incet, vertijul a pierdut din amploare.
am reluat randurile, incercand sa ma concentrez la sens.
ameteala s-a disipat in greata si intr-o acuta dure de cap.
lucrurile continua sa nu aiba sens. nici cale.
- pareai bine
- stiu
mi-am afundat privirea in pagina desenata intr-un font ciudat si camera a luat-o razna. mi-am ridicat ochii, la fel de moale pe cat ii coborasem, incercand sa fixez peretii, undeva mai departe. mi-am pastrat surasul profesional, chiar daca obosit.
spre gat, s-a facut nod senzatia de greata. incet-incet, vertijul a pierdut din amploare.
am reluat randurile, incercand sa ma concentrez la sens.
ameteala s-a disipat in greata si intr-o acuta dure de cap.
lucrurile continua sa nu aiba sens. nici cale.
- pareai bine
- stiu
luni, 5 iulie 2010
anonimia a o suta doua,
am ramas singura.
si totusi nu pot pleca.
parca nu am unde. in realitate lucrurile nu stau atat de grav.
asta nu ma impiedica totusi sa plang aiurea.. si gol.
m-am saturat sa ma prefac senina.
m-am saturat sa spun ca toate se vor aseza. ca totul va fi bine.
minunata, stralucitoarea, superba mea depresie.
perfecta mea cadere.
nu ma mai agat de nimic, pentru ca nu am nimic sa ma tina.
"and then the bottom breaks and you fall some more"
duca-se dracului, toate!
si totusi nu pot pleca.
parca nu am unde. in realitate lucrurile nu stau atat de grav.
asta nu ma impiedica totusi sa plang aiurea.. si gol.
m-am saturat sa ma prefac senina.
m-am saturat sa spun ca toate se vor aseza. ca totul va fi bine.
minunata, stralucitoarea, superba mea depresie.
perfecta mea cadere.
nu ma mai agat de nimic, pentru ca nu am nimic sa ma tina.
"and then the bottom breaks and you fall some more"
duca-se dracului, toate!
vineri, 25 iunie 2010
anonimia a o suta una, lemn
Auzi.. daca i-as scrie: "stii ceva, imi storc mintea de vreo ora sa gasesc un subiect de discutie care sa bata la ochi ingrozitor de tare si tu sa nu iti dai seama ca de fapt as putea sa povestesc si despre cresterea si maturarea viermilor de matase, cata verme imi raspunzi si reusesc cumva sa strecor in schimbul de replici un randez-vous inocent”
.. crezi ca s-ar speria?
da. probabil ca s-ar speria.
cu toate astea, adevarul e simplu si imposibil de ignorat: sunt lemn. o adolescenta de saisprezece ani cu flacari in ochi si in carne. ma invart in jurul meu, incapabila sa ma concentrez la nimic. topai de pe un picior pe celalalt si imi sun disperata prietenele fiindca stiu ca singura nu ma pot controla si am sa il navalesc si am sa il sufoc si pana sa isi dea seama ca as putea fi o femeie misto, va fi fost demult ingrozit de statutul de vanat.
adica.. sa realizezi ca in ochii celuilalt ai fost dezbracat de vointa si ganduri, si nu esti decat o delicatesa, pe o tava de lemn cu garnitura de asternuturi.. nu, trebuie ca nu e deloc placut.
draci copti – as fugi mancand pamantul daca as fi in situatia lui.
dar nu sunt.
el raspunde monocrom si amical. eu nu pot vorbi decat cald_curios.
imi vine sa iau perdelele si sa ma spanzur cu ele.
sa ii urlu: te vreau!
Te vreau! Nu stiu ce vreau cu tine, nu stiu ce-ti pot oferi din ceea ce te face fericit. Nu stiu daca te-as duce altundeva decat pe culmile disperarii sau - poate mai trist - intr-o inspida platitudine.
Nu stiu daca dupa ce te-as avea ar mai ramane ceva din freamatul, din lesinul, din sufocarea mea de acum.
Nu stiu ce as putea sa fac cu tine, dar te vreau.
Acum!
Si daca te-as avea in fata.. as pleca ochii si mi-as tine gura.
Stiu ca asta as face si imi vine sa imi dau doua perechi de palme singura.
Si tu?! Tu ce sa intelegi? Din faptul ca te privesc in ochi pana uit ca sunt acolo.. si apoi alunec aiurea, cu mimica imobila a unui musafir politicos. Ce sa intelegi din verigheta de pe inelarul meu si relatia mea afisata ostentativ. Cum sa iti spun ca nimic nu are legatura cu nimic. cum, cand nu ma intrebi niciodata; fiindca sunt doar o zgmotoasa intamplare.
Si.. mai ales..
cum sa am rabdare?!
Cum sa fac sa nu ma roada gandurile.. cum sa fac sa nu cred ca asta e momentul la care as putea sa schimb toata realitatea; doar ca uit ca tu ai dreptul de a alege.
Nu pot sa tac. Nu pot sa te tac din mintea mea. Nu pot sa nu ma trezesc cu tine in minte. Sa nu ma rostogolesc rasfatata sperand ca poate azi..
.. dar azi nu. Azi doar putin mai mult dintr-un drum care nu stiu unde duce, daca duce undeva.
ea: lasa-l sa iasa inainte de a-l inhatza
eu: deci acu io tac si rabd?
eu: pai si cat sa tac si sarabd?
eu: si el sa faca ce vrea el?
eu: adica io nu controlez nimic?.
ea: mah..parca esti de la RATB
are dreptate.
n-am rabdare.
n-am, si pace.
n-am, ca n-am de unde sa am, ca daca as fi avut vreodata, poate ca viata mi-ar fi fost mai asezata decat imi e - dar nu e.
e un haos si-o dezorganizare incat pana si pe mine ma pierd pe sub suveniruri adunate in atatia ani..
fii al meu..
.. crezi ca s-ar speria?
da. probabil ca s-ar speria.
cu toate astea, adevarul e simplu si imposibil de ignorat: sunt lemn. o adolescenta de saisprezece ani cu flacari in ochi si in carne. ma invart in jurul meu, incapabila sa ma concentrez la nimic. topai de pe un picior pe celalalt si imi sun disperata prietenele fiindca stiu ca singura nu ma pot controla si am sa il navalesc si am sa il sufoc si pana sa isi dea seama ca as putea fi o femeie misto, va fi fost demult ingrozit de statutul de vanat.
adica.. sa realizezi ca in ochii celuilalt ai fost dezbracat de vointa si ganduri, si nu esti decat o delicatesa, pe o tava de lemn cu garnitura de asternuturi.. nu, trebuie ca nu e deloc placut.
draci copti – as fugi mancand pamantul daca as fi in situatia lui.
dar nu sunt.
el raspunde monocrom si amical. eu nu pot vorbi decat cald_curios.
imi vine sa iau perdelele si sa ma spanzur cu ele.
sa ii urlu: te vreau!
Te vreau! Nu stiu ce vreau cu tine, nu stiu ce-ti pot oferi din ceea ce te face fericit. Nu stiu daca te-as duce altundeva decat pe culmile disperarii sau - poate mai trist - intr-o inspida platitudine.
Nu stiu daca dupa ce te-as avea ar mai ramane ceva din freamatul, din lesinul, din sufocarea mea de acum.
Nu stiu ce as putea sa fac cu tine, dar te vreau.
Acum!
Si daca te-as avea in fata.. as pleca ochii si mi-as tine gura.
Stiu ca asta as face si imi vine sa imi dau doua perechi de palme singura.
Si tu?! Tu ce sa intelegi? Din faptul ca te privesc in ochi pana uit ca sunt acolo.. si apoi alunec aiurea, cu mimica imobila a unui musafir politicos. Ce sa intelegi din verigheta de pe inelarul meu si relatia mea afisata ostentativ. Cum sa iti spun ca nimic nu are legatura cu nimic. cum, cand nu ma intrebi niciodata; fiindca sunt doar o zgmotoasa intamplare.
Si.. mai ales..
cum sa am rabdare?!
Cum sa fac sa nu ma roada gandurile.. cum sa fac sa nu cred ca asta e momentul la care as putea sa schimb toata realitatea; doar ca uit ca tu ai dreptul de a alege.
Nu pot sa tac. Nu pot sa te tac din mintea mea. Nu pot sa nu ma trezesc cu tine in minte. Sa nu ma rostogolesc rasfatata sperand ca poate azi..
.. dar azi nu. Azi doar putin mai mult dintr-un drum care nu stiu unde duce, daca duce undeva.
ea: lasa-l sa iasa inainte de a-l inhatza
eu: deci acu io tac si rabd?
eu: pai si cat sa tac si sarabd?
eu: si el sa faca ce vrea el?
eu: adica io nu controlez nimic?.
ea: mah..parca esti de la RATB
are dreptate.
n-am rabdare.
n-am, si pace.
n-am, ca n-am de unde sa am, ca daca as fi avut vreodata, poate ca viata mi-ar fi fost mai asezata decat imi e - dar nu e.
e un haos si-o dezorganizare incat pana si pe mine ma pierd pe sub suveniruri adunate in atatia ani..
fii al meu..
joi, 24 iunie 2010
anonimia a o suta, cu fluturi
sunt coapta. sunt topita. sunt praf.
sunt avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbrrrrrrrrrrrrrrr, pupaza pe-o dugheana!
ii spun eu.
am inteles; o sa-i faci creierii muci, gandirea pres...
imi spune ea.
dincolo de ce s-ar intampla eventual, cu el..
este ceea ce se intampla, inevitabil, cu mine.
am gandurile vartejuri, vrejuri
urcand inalte spre comori din nori.
cu capul in nori.
este un val fierbine, toata starea mea.
un freamat al carnii, laolalta cu al gandurilor.
o nevoie de a citi forme cu palmele deschise..
de a inregistra in memoria afectiva fierbinteala pielii, linia muschilor..
sa alunec cu degetul pe antebrat si sa simt zbaterea singelui in vene.
sa-i inlantui pieptul cu bratele. sa il supun, sa il ingenunchez.
mi-e pofta.
sunt avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbrrrrrrrrrrrrrrr, pupaza pe-o dugheana!
ii spun eu.
am inteles; o sa-i faci creierii muci, gandirea pres...
imi spune ea.
dincolo de ce s-ar intampla eventual, cu el..
este ceea ce se intampla, inevitabil, cu mine.
am gandurile vartejuri, vrejuri
urcand inalte spre comori din nori.
cu capul in nori.
este un val fierbine, toata starea mea.
un freamat al carnii, laolalta cu al gandurilor.
o nevoie de a citi forme cu palmele deschise..
de a inregistra in memoria afectiva fierbinteala pielii, linia muschilor..
sa alunec cu degetul pe antebrat si sa simt zbaterea singelui in vene.
sa-i inlantui pieptul cu bratele. sa il supun, sa il ingenunchez.
mi-e pofta.
sâmbătă, 12 iunie 2010
anonimia a nouazecisinoua, bipolara
imi ceri sa iti jur ca ne vom invarti unul in jurul celuilalt pana la clipa ultimă.
iti raspund ca asta inseamna doar sa promit ca nu voi obosi niciodata
razi si spulberam sentimentalul ceţos al discuţiei.
probabilca nu voi obosi niciodata sa ma ratez in numele a ceea ce am iubit acum unsprezece ani. sa nu cred in nimic. sa te pastrez - cutia mea secreta. degetul dus la buze cu privirea coborâtă. complicitatea unui adevar nespus.
asa cum niciodata nu vei obosi sa imi incerci limitele rabdarii, ale trairii,
limitele sarate ale fiintei.
viata asta am s-o cad.
am cazut-o deja.
dar oamenii.. ma privesc inca nepricepand.
as vrea sa ii vezi, uneori.
iti raspund ca asta inseamna doar sa promit ca nu voi obosi niciodata
razi si spulberam sentimentalul ceţos al discuţiei.
probabilca nu voi obosi niciodata sa ma ratez in numele a ceea ce am iubit acum unsprezece ani. sa nu cred in nimic. sa te pastrez - cutia mea secreta. degetul dus la buze cu privirea coborâtă. complicitatea unui adevar nespus.
asa cum niciodata nu vei obosi sa imi incerci limitele rabdarii, ale trairii,
limitele sarate ale fiintei.
viata asta am s-o cad.
am cazut-o deja.
dar oamenii.. ma privesc inca nepricepand.
as vrea sa ii vezi, uneori.
anonimia a nouazecisiopta,
in intunericul asta topit,
ma intreb, retoric si victimizant
cat de mult pot plange?
raman loiala iubirii mele dintai,
caderii mele prime.
ma cunosti prea bine
da.
din pacate.
raman cu palmele deschise desi
niciodata
timpul
nu va face nod.
ma intreb, retoric si victimizant
cat de mult pot plange?
raman loiala iubirii mele dintai,
caderii mele prime.
ma cunosti prea bine
da.
din pacate.
raman cu palmele deschise desi
niciodata
timpul
nu va face nod.
miercuri, 9 iunie 2010
anonimia a nouazecisisaptea, matinal
pantalonii murdari de zugraveala, un tricou fara maneci, bratele bine reliefate - stangul purtand un tatuaj mare. este tuns extrem de scurt, dar pare blond. are pielea arsa de soare. drumul sau, alergat, se incrucişează scurt cu al meu.
pe buze imi rasare un ranjet care spune am-numai-porcosenii-in-cap-si-toate-au-legatura-cu-tine.
eu: ce rau imi pare ca nu am apucat sa ii pun piedica gazelului..
ea: ar fi trebuit
eu: ihi.. dar el sa grabea iar eu intarziasem
ea: sa cada, sa-si juleasca genunchii si tu sa-i sari in ajutor
ea: sa-l pansezi
ea: sa-l mangai pe muschii tatuati
ea: se te uiti in ochii lui
ea: chiar daca riscai sa-i vezi doar ceafa
ea: nu conteaza
nu.. nu conteaza..
am un ranjet cat China.
si mi-e bine.
pe buze imi rasare un ranjet care spune am-numai-porcosenii-in-cap-si-toate-au-legatura-cu-tine.
eu: ce rau imi pare ca nu am apucat sa ii pun piedica gazelului..
ea: ar fi trebuit
eu: ihi.. dar el sa grabea iar eu intarziasem
ea: sa cada, sa-si juleasca genunchii si tu sa-i sari in ajutor
ea: sa-l pansezi
ea: sa-l mangai pe muschii tatuati
ea: se te uiti in ochii lui
ea: chiar daca riscai sa-i vezi doar ceafa
ea: nu conteaza
nu.. nu conteaza..
am un ranjet cat China.
si mi-e bine.
marți, 8 iunie 2010
anonimia a nouazecisisasea, cu masca
O fosta iubita ma prinde de mana si ma intreaba
ce te-a schimbat atat de mult?
de la distanta, pare ca pastreaza o mimica amicala. ii citesc insa, in ochi, un freamat dureros. o curiozitate, reala. ceva ce nu pricepe si o consuma, poate,
simt cum se prabuseste in mine zmabetul care mi-a ramas atarnat profesional, intre urechi.
cei zece ani care au trecut, ii raspund, sperand ca va intelege.
luni, 24 mai 2010
anonimia a nouazecisicincea, Nikolovo
- vii la nikolovo?
intrebarea cade simplu, peste nehotararea mea. o zi ploioasa este o zi in care toate gandurile iti sunt in plus.
- da, raspund pe necugetate
Sunt ani de zile de cand nu ma mai atrag intrunirile moto.
**
Are vreo cincizeci de ani. Merge in baston iar la sapca de piele are agatata o coada de.. rozatoare.
Se intrerupe din discutia cu prietenii mei ca sa silabiseasca privindu-ma in ochi:
- Biu-ti-ful women!
Nu stiu cat de beat este, asa ca ma multumesc sa ii zambesc.
Face un pas spre mine si continua.
- If I had a mousache i would do like this, si face semnul rasucirii unui colt de mustaţă.
Rad de-a binelea.
Ii promit ca in toamna vom veni la intalnirea pe care MC-ul lui o organizează.
**
"For our friends who died. Please, hats down"
Se aprind faclii.
In fata scenei, motociclistii bulgari si romani sunt cazuti in genunchi.
Ma uit la stele.
In spatele sclipirilor sunt ochii vostri.
**
Metallica ne insoteste la plecare.
I will turn the page.
there is nothing left to do.
E senin.
Urc in şa şi plec.
intrebarea cade simplu, peste nehotararea mea. o zi ploioasa este o zi in care toate gandurile iti sunt in plus.
- da, raspund pe necugetate
Sunt ani de zile de cand nu ma mai atrag intrunirile moto.
**
Are vreo cincizeci de ani. Merge in baston iar la sapca de piele are agatata o coada de.. rozatoare.
Se intrerupe din discutia cu prietenii mei ca sa silabiseasca privindu-ma in ochi:
- Biu-ti-ful women!
Nu stiu cat de beat este, asa ca ma multumesc sa ii zambesc.
Face un pas spre mine si continua.
- If I had a mousache i would do like this, si face semnul rasucirii unui colt de mustaţă.
Rad de-a binelea.
Ii promit ca in toamna vom veni la intalnirea pe care MC-ul lui o organizează.
**
"For our friends who died. Please, hats down"
Se aprind faclii.
In fata scenei, motociclistii bulgari si romani sunt cazuti in genunchi.
Ma uit la stele.
In spatele sclipirilor sunt ochii vostri.
**
Metallica ne insoteste la plecare.
I will turn the page.
there is nothing left to do.
E senin.
Urc in şa şi plec.
joi, 20 mai 2010
anonimia a nouazecisipatra, cu val pe ochi
e poate vremea sa merg mai departe.
multumesc.
nu stiu daca eu te-am convins sa dezvalui "matrimonialul".
era poate ultimul argument.
la picioare imi sta buchetul de frezii.
voiam sa iti inseninez lumea.
o umbra imi ramane impietrita acolo, pe treptele cimentate
pe care visam sa ma sfărm.
de ce nu am facut-o niciodata in aceşti unsprezece ani?
ti-am spus?
visam sa zbor. de la fereastra..
de la fereastră.
un sir lung de umbre împânzeşte orasul. parcurile, strazile, bisericile.. gardieni ai amintirilor mele.
niciodata, iubito..
rasuna arcul vibrant al surasului tau. si intre noi tremura deja cortina.
nu m-ai auzit spunand
n-am sa incetez niciodata..
daca mai ramasese ceva de pierdut,
s-a ars in ziua aceea
in umbra ta profilata pe cerul inserat.
contur pe care mainile mele il citesc
si il cauta intr-o eternitate de erori..
multumesc.
nu stiu daca eu te-am convins sa dezvalui "matrimonialul".
era poate ultimul argument.
la picioare imi sta buchetul de frezii.
voiam sa iti inseninez lumea.
o umbra imi ramane impietrita acolo, pe treptele cimentate
pe care visam sa ma sfărm.
de ce nu am facut-o niciodata in aceşti unsprezece ani?
ti-am spus?
visam sa zbor. de la fereastra..
de la fereastră.
un sir lung de umbre împânzeşte orasul. parcurile, strazile, bisericile.. gardieni ai amintirilor mele.
niciodata, iubito..
rasuna arcul vibrant al surasului tau. si intre noi tremura deja cortina.
nu m-ai auzit spunand
n-am sa incetez niciodata..
daca mai ramasese ceva de pierdut,
s-a ars in ziua aceea
in umbra ta profilata pe cerul inserat.
contur pe care mainile mele il citesc
si il cauta intr-o eternitate de erori..
marți, 18 mai 2010
anonimia a nouazecisitreia, don juan...
... sau dragostea pentru geometrie
sigur. este cea mai buna dintre toate femeile imaginabile.
dar este doar o femeie! (...) curata idila. suferim daca celalalt nu e fericit.
cata sfarseala in don juan-ul ingenunchiat, captiv in casnicia perfecta.
-Ce sa fac?
-Marita-te!
-Celestina..
-O meriti! Marita-te. Ai fi putut fi o tarfa grozava. Cea mai grozava tarfa a vremii. Da' nu! Tie-ti trebuie dragoste. Vrei sa fii o doamna!
O tarfa nu-si vinde inima!
Rad incet, in sala. rad laolalta cu altii.. fiecare are spasmul sau. cati dintre ei mai cred? cati se lasa furati? stiu ei ca totul, totul, este o iluzie.
Nu vand fete care in inima lor viseaza mereu la altul. Asta, puicuto, au clientii nostri si acasa!
Ah, Celestina. Tu care ai ajuns matroana pentru ca ai strivit la timp viermele dureros al..
Mi se parea ca-mi curge soarele prin vine. Mi se taiase rasuflarea ca nu-i puteam vorbi, mi se pusese un nod in gat, sa rad nu puteam, caci rasul s-ar fi prefacut in plans. Era iubirea, cred. Da, asta era. Prima si ultima oara.
Da. Fierbinteala sufocanta. Gandul nedezlipit. Vertijul si vartejul. Patima. Esafodul.
Ce e un cerc, puritatea unui loc geometric. Mi-e dor de puritate, prietene, de luciditate, de precizie; mi-e groaza de mlastina starilor noastre sufletesti.
In mintea mea este parfum de frezii. Juan - pierdutul cinic. Miranda - curva indragostita. Minunate oglinzi, superbe alunecari.
Am iesit din teatru cu un suras perfect, cu o privire limpede.
-Ar trebui sa vezi piesa, Juan
-Sa vad cum ma prabusesc in iad?
(n.a. citatele sunt fragmente din Don Juan sau dragostea pentru Geometrie / Max Frisch, traducere de Veronica Porumbacu)
sigur. este cea mai buna dintre toate femeile imaginabile.
dar este doar o femeie! (...) curata idila. suferim daca celalalt nu e fericit.
cata sfarseala in don juan-ul ingenunchiat, captiv in casnicia perfecta.
-Ce sa fac?
-Marita-te!
-Celestina..
-O meriti! Marita-te. Ai fi putut fi o tarfa grozava. Cea mai grozava tarfa a vremii. Da' nu! Tie-ti trebuie dragoste. Vrei sa fii o doamna!
O tarfa nu-si vinde inima!
Rad incet, in sala. rad laolalta cu altii.. fiecare are spasmul sau. cati dintre ei mai cred? cati se lasa furati? stiu ei ca totul, totul, este o iluzie.
Nu vand fete care in inima lor viseaza mereu la altul. Asta, puicuto, au clientii nostri si acasa!
Ah, Celestina. Tu care ai ajuns matroana pentru ca ai strivit la timp viermele dureros al..
Mi se parea ca-mi curge soarele prin vine. Mi se taiase rasuflarea ca nu-i puteam vorbi, mi se pusese un nod in gat, sa rad nu puteam, caci rasul s-ar fi prefacut in plans. Era iubirea, cred. Da, asta era. Prima si ultima oara.
Da. Fierbinteala sufocanta. Gandul nedezlipit. Vertijul si vartejul. Patima. Esafodul.
Ce e un cerc, puritatea unui loc geometric. Mi-e dor de puritate, prietene, de luciditate, de precizie; mi-e groaza de mlastina starilor noastre sufletesti.
In mintea mea este parfum de frezii. Juan - pierdutul cinic. Miranda - curva indragostita. Minunate oglinzi, superbe alunecari.
Am iesit din teatru cu un suras perfect, cu o privire limpede.
-Ar trebui sa vezi piesa, Juan
-Sa vad cum ma prabusesc in iad?
(n.a. citatele sunt fragmente din Don Juan sau dragostea pentru Geometrie / Max Frisch, traducere de Veronica Porumbacu)
luni, 17 mai 2010
anonimia a nouazecisidoua, de dupa sambata
it's been too late for too long..
si atat.
nimeni nu ma poate rani
mai adanc si mai rafinat
decat o fac eu insami
impietrita intr-un colt de lume.
o mireasa neagra,
imi cautam esafodul
am ramas acolo, un timp
neputand sa pricep cum se leaga o realitate de alta. un gand de altul.
toate adevarurile mele
incep
si se termina
vineri, 14 mai 2010
anonimia a nouazecisiuna, cu dar
dar
ce-ar fi daca ar fi?
imi plesnesc
de durere
toate gandurile
eu
cand am sa ma fac mare
am
sa fiu
cucui
ce-ar fi daca ar fi?
imi plesnesc
de durere
toate gandurile
eu
cand am sa ma fac mare
am
sa fiu
cucui
duminică, 9 mai 2010
luni, 3 mai 2010
anonimia a optzecisinoua, ...
La fete est finie, on descend
protege moi
protege moi
zilele incepute cu vartej de surasuri,
sfarsec intr-un zambet care picura incet.
aveam atatea de spus..
dar mai bine
..
mai bine.
protege moi
protege moi
zilele incepute cu vartej de surasuri,
sfarsec intr-un zambet care picura incet.
aveam atatea de spus..
dar mai bine
..
mai bine.
miercuri, 21 aprilie 2010
anonimia a optezcisiopta, cu mancarici
ma gandesc.. cum ar fi sa mai si tac din cand in cand.
sa imi iau gandurile, curiozitatile, mancarimile si, mai ales, nevoia de atentie si sa le fac nod intr-o batista.
cum ar fi sa mai si tac din cand in cand
intre toate tacerile pe care le amutesc in mine.
sa bag sub pres si instantaneele vapai
laolalta cu toate celelalte anonimii.
ce-ar fi sa tac din cand in cand
si sa nu stii cand imi mangai
ideile fixe
repetitive
fantomatice.
sa imi iau gandurile, curiozitatile, mancarimile si, mai ales, nevoia de atentie si sa le fac nod intr-o batista.
cum ar fi sa mai si tac din cand in cand
intre toate tacerile pe care le amutesc in mine.
sa bag sub pres si instantaneele vapai
laolalta cu toate celelalte anonimii.
ce-ar fi sa tac din cand in cand
si sa nu stii cand imi mangai
ideile fixe
repetitive
fantomatice.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
anonimia a optzecisisaptea, de consecinte
cand esti ca mine, cand ai viata mea si cand scrii despre ceea ce scriu, oamenii inceteaza sa mai aiba o vointa personala. se impart in categorii bine definite, ingradite cu sarma ghimpata. arareori cineva are voie sa sara gardul intr-un alt spectru, care nu i-a fost destinat. oamenii trebuie sa stea linistiti la locurile lor, acolo unde i-am asezat eu, sa nu-mi tulbure haosul. tipul asta de viziune mi-a creat multe probleme de-a lungul timpului.
cand esti ca mine, oamenii trebuie sa pastreze in buzunar doar bucatica lor de adevar. niciodata mai mult. nicidoata imaginea nu trebuie sa fie completa. vulnerabilitati impartite intre realitati necoplanare. siguranta absoluta.
cand scrii ca mine, barbatii iti pot fi cititori sau amanti. niciodata ambele. de fiecare data cand, din slabiciune, am incercat sau am acceptat amestecarea categoriilor, dezastrul a aparut stralucitor la orizont.
cand esti ca mine.. realitatea incurca de cele mai multe ori. obiceiul asta al consecintelor, pare cea mai neinspirata traditie umana.
..
sunt extrem de excitata. sunt mai mult si mai rau de atat.
ma reindragostesc de carnea mea si m-as poseda violent.
de fapt, nimic nu ma opreste sa fac asta, intr-o amiaza de sambata.
respir pofta de sex.
foarte prost sincronizat cu faptul ca urmeaza sa ma intalnesc cu cineva caruia sa ii comunic.. pe aratatealea, daca e nevoie, ca noi doi suntem si trebuie sa ramanem doar prieteni.
stiu pe cineva care rade in pumni citind fraza de mai sus.
mda. nici eu nu cred ca imi va iesi. dar imi repet ca trebuie sa fac asa.
imi repet
imi repet
imi repet
pe dracu!
de ce trebuie sa aiba consecinte actul de a face creierii ghem unui barbat?! :D
toate chestiile serioase care imi trec prin minte devin un lichid fierbinte din launtrul meu.
cand esti ca mine, viata e adeseori frusranta. nu am ce vreau si nu vreau ce am. :D.
fun!
ma incapatanez sa refuz oricare dintre corpurile etichetate cu numere si ore. carne de tun. hormoni linistiti.
nu vreau!
..
cred ca in loc sa ma lupt cu demonii
as putea
sa dansez cu ei.
plec la intalnire.
screw consequences!
cand esti ca mine, oamenii trebuie sa pastreze in buzunar doar bucatica lor de adevar. niciodata mai mult. nicidoata imaginea nu trebuie sa fie completa. vulnerabilitati impartite intre realitati necoplanare. siguranta absoluta.
cand scrii ca mine, barbatii iti pot fi cititori sau amanti. niciodata ambele. de fiecare data cand, din slabiciune, am incercat sau am acceptat amestecarea categoriilor, dezastrul a aparut stralucitor la orizont.
cand esti ca mine.. realitatea incurca de cele mai multe ori. obiceiul asta al consecintelor, pare cea mai neinspirata traditie umana.
..
sunt extrem de excitata. sunt mai mult si mai rau de atat.
ma reindragostesc de carnea mea si m-as poseda violent.
de fapt, nimic nu ma opreste sa fac asta, intr-o amiaza de sambata.
respir pofta de sex.
foarte prost sincronizat cu faptul ca urmeaza sa ma intalnesc cu cineva caruia sa ii comunic.. pe aratatealea, daca e nevoie, ca noi doi suntem si trebuie sa ramanem doar prieteni.
stiu pe cineva care rade in pumni citind fraza de mai sus.
mda. nici eu nu cred ca imi va iesi. dar imi repet ca trebuie sa fac asa.
imi repet
imi repet
imi repet
pe dracu!
de ce trebuie sa aiba consecinte actul de a face creierii ghem unui barbat?! :D
toate chestiile serioase care imi trec prin minte devin un lichid fierbinte din launtrul meu.
cand esti ca mine, viata e adeseori frusranta. nu am ce vreau si nu vreau ce am. :D.
fun!
ma incapatanez sa refuz oricare dintre corpurile etichetate cu numere si ore. carne de tun. hormoni linistiti.
nu vreau!
..
cred ca in loc sa ma lupt cu demonii
as putea
sa dansez cu ei.
plec la intalnire.
screw consequences!
duminică, 11 aprilie 2010
anonimia a optezecisisasea, simpla
imi place sa sparg ceapa. pun bulbul intre podul palmelor si, fiindca stiu ca nu voi avea forta suficienta, asez mainile intre genunchi. am ramas din copilarie cu senzatia ca ceapa are intotdeauna alt gust, astfel.
imi place cand ploua. cand toarna cu galeata si ma uda pana la piele. o bucurie laolalta casta si erotica.
n-am facut niciodata dragoste in ploaie.
imi place uneori sa imi imaginez ca nu sunt singura, atunci cand ma invart prin bucatarie; sa ma rasfat in gandul unui gest facut in doi. asta cu toate ca stiu ca nu sunt model nevasta. e doar un rol pe care mi-ar placea sa il joc, din cand in cand, ca un contract pe durata determinata.
imi place sa dansez. sa fiu femeie, senzuala, vie, descatusata, provocatoare, senina, lasciva, pierduta.
imi place sa fie duminica dimineata. sa ma trezesc cu ochii grei, cu pofta tarandu-se lenes prin carnea mea, sa imi incovoiez coloana, intinzand toti muschii pe care ii gasesc.. sa imbratisez asternuturile si sa ma culcusesc inapoi in vise.
imi place cand ploua. cand toarna cu galeata si ma uda pana la piele. o bucurie laolalta casta si erotica.
n-am facut niciodata dragoste in ploaie.
imi place uneori sa imi imaginez ca nu sunt singura, atunci cand ma invart prin bucatarie; sa ma rasfat in gandul unui gest facut in doi. asta cu toate ca stiu ca nu sunt model nevasta. e doar un rol pe care mi-ar placea sa il joc, din cand in cand, ca un contract pe durata determinata.
imi place sa dansez. sa fiu femeie, senzuala, vie, descatusata, provocatoare, senina, lasciva, pierduta.
imi place sa fie duminica dimineata. sa ma trezesc cu ochii grei, cu pofta tarandu-se lenes prin carnea mea, sa imi incovoiez coloana, intinzand toti muschii pe care ii gasesc.. sa imbratisez asternuturile si sa ma culcusesc inapoi in vise.
vineri, 9 aprilie 2010
anonimia a optezecisicincea, din "postziua"..
si a trecut si ziua ceea..
..
a inceput cu raze de soare
si cu trupul meu facut ghem, in asternuturi
zguduit de plans.
stiam ca nu uiti,
ca nu ai cum sa uiti.
ca data asta, a nasterii mele
iti este tatuata sub piele
asa cum conturul corpului meu
il ai incrustat in memoria afectiva.
stiam ca nu ai cum sa uiti
asa cum stiam
ca vei trece totusi sub tacere
ziua
ca vei incuia gandurile
in acelasi scrin
in care stau aruncate, maldăr,
scrisori, fotografii, flori uscate,
lumanari.
si am plans, ieri
cautandu-te in liniile palmelor
si negasind
scrise
decat semnele vremii.
apoi,
ieri,
am incercat
sa fiu fericita.
..
a inceput cu raze de soare
si cu trupul meu facut ghem, in asternuturi
zguduit de plans.
stiam ca nu uiti,
ca nu ai cum sa uiti.
ca data asta, a nasterii mele
iti este tatuata sub piele
asa cum conturul corpului meu
il ai incrustat in memoria afectiva.
stiam ca nu ai cum sa uiti
asa cum stiam
ca vei trece totusi sub tacere
ziua
ca vei incuia gandurile
in acelasi scrin
in care stau aruncate, maldăr,
scrisori, fotografii, flori uscate,
lumanari.
si am plans, ieri
cautandu-te in liniile palmelor
si negasind
scrise
decat semnele vremii.
apoi,
ieri,
am incercat
sa fiu fericita.
miercuri, 7 aprilie 2010
anonimia a optzecisipatra, din preziua...
- I'm affraid i can't make it to the party, Clarissa.
- Oh, the party .. doesn't matter..
- You've been so good to me, Mrs. Dalloway. I love you. I don't thnik two people could have been happier than we've been.
..
- why does someone have to die? In your book; you said someone had to die. Why? Is that a stupid question?
- No..
- I imagine my question is stupid.
- Not at all..
- Well?
- Someone has to die in order that the rest of us should value life more. As contrast.
- And who will die? Tell me.
- The poet will die. The visionary!
(The Hours)
golul mâncău, hain.
golul meu.
golul tot.
Uneori.. ma gandesc ca nu voi ajunge pana la capat.
unde e capatul?
- Oh, the party .. doesn't matter..
- You've been so good to me, Mrs. Dalloway. I love you. I don't thnik two people could have been happier than we've been.
..
- why does someone have to die? In your book; you said someone had to die. Why? Is that a stupid question?
- No..
- I imagine my question is stupid.
- Not at all..
- Well?
- Someone has to die in order that the rest of us should value life more. As contrast.
- And who will die? Tell me.
- The poet will die. The visionary!
(The Hours)
golul mâncău, hain.
golul meu.
golul tot.
Uneori.. ma gandesc ca nu voi ajunge pana la capat.
unde e capatul?
duminică, 4 aprilie 2010
anonimia a optezicistreia, de zi
eu: am febra musculara unde nici cu gandul nu gandesti
ea: la...gat?
eu: si acolo
eu: daca m-ar pipai cineva acolo unde am muschii intepeniti
eu: nu m-as mai opri din spasme
ea: :))tampito
azi noapte imi tineam mintile in palme si imi mangaiam tacerile pe crestet.
peste zi, am trecut de la toleranta, la cadere nervoasa, la explozia eliberarii.
am plans. am poftit. am inlaturat. am muscat.
m-am rotit de 9 mii de ori pe minut, mi-a spart inima pieptul. am deschis palmele larg si am primit valul viu in care ma afundam, laolalta cu asfaltul si restul traficului.
se insinueaza tristetea undeva inapoia gandurilor mele. dincolo de berea, de febra musculara, de vibratia pe care - cu un oarecare efort - o simt inca in tot corpul.
dar nu o vreau.
azi vreau sa fiu fericita cu mine.
ea: la...gat?
eu: si acolo
eu: daca m-ar pipai cineva acolo unde am muschii intepeniti
eu: nu m-as mai opri din spasme
ea: :))tampito
azi noapte imi tineam mintile in palme si imi mangaiam tacerile pe crestet.
peste zi, am trecut de la toleranta, la cadere nervoasa, la explozia eliberarii.
am plans. am poftit. am inlaturat. am muscat.
m-am rotit de 9 mii de ori pe minut, mi-a spart inima pieptul. am deschis palmele larg si am primit valul viu in care ma afundam, laolalta cu asfaltul si restul traficului.
se insinueaza tristetea undeva inapoia gandurilor mele. dincolo de berea, de febra musculara, de vibratia pe care - cu un oarecare efort - o simt inca in tot corpul.
dar nu o vreau.
azi vreau sa fiu fericita cu mine.
joi, 25 martie 2010
anonimia a optzecisidoua, nocturna
sa iti propui sa te bagi in pat la miezul noptii..
sa stai pana la douaşpe juma
sa dai cu refreshu' pana la unu
inseamna sa iti fileze serios
o lampa.
rad in mintea gandurilor mele
dansez singura
poftesc la pofte si desenez in aer formele carnii.
surad delirului meu
rasfatata femeie..
sa stai pana la douaşpe juma
sa dai cu refreshu' pana la unu
inseamna sa iti fileze serios
o lampa.
rad in mintea gandurilor mele
dansez singura
poftesc la pofte si desenez in aer formele carnii.
surad delirului meu
rasfatata femeie..
luni, 22 martie 2010
anonimia a optezecisiuna, grea
"ce frumoasa e".. sopteste, printre sughituri, un batran in stanga mea.
nu e.
nu e EA.
trupul asta inert, figura imobila, nu-i apartin.
imi infig privirea dincolo de tablou, in trecutul din care vine.
la plecare ii strang - barbateste si incurajator - bratul.
nu imi raspunde fermitatea muschiului. doar pielea rigida a gecii de motor.
costumul nostru. mai personal decat o rochie de mireasa.
plang tarziu, cu spasme, in bratele unei prietene.
alin aceeasi deznadejde, pe umarul meu, vreme mai tarziu.
in ochi - acelasi gol. aceeasi neintelegere. aceeasi oboseala de dincolo de fire.
- cum pot sa ii explic ca asa trebuie sa se intample? ca asa imi doresc?
- nu poti.
din pragul capelei, un vaiet lung ne acopera soaptele.
un singur om poate plange astfel.
ne simtim laolalta vinovati, condamnati, egoisti, rai si vii.
isi zguduie doliul in brate care nu sunt ale fiicei ei.
care nu vor mai fi niciodata..
pentru o clipa imi aud propria mama.
si tot pentru o clipa ma intreb daca merita.
raspunsul e, insa, adanc in mine.
stiu ca altfel n-as sti sa traiesc. fara libertatea mea. fara visele mele. fara vantul facut bulgari. fara ploaia nemiloasa pe care o infrang la final. fara luna odihnita in asfalt, inaintea mea.
fara sa tanjesc. fara sa uit. fara sa imi zdrobesc iubirile sub roti.
poate nu merita. dar nu stiu altfel.
iarta-ma mama.
iar tu,
tu
odihneste linistita
visul nu se opreste aici.
nu e.
nu e EA.
trupul asta inert, figura imobila, nu-i apartin.
imi infig privirea dincolo de tablou, in trecutul din care vine.
la plecare ii strang - barbateste si incurajator - bratul.
nu imi raspunde fermitatea muschiului. doar pielea rigida a gecii de motor.
costumul nostru. mai personal decat o rochie de mireasa.
plang tarziu, cu spasme, in bratele unei prietene.
alin aceeasi deznadejde, pe umarul meu, vreme mai tarziu.
in ochi - acelasi gol. aceeasi neintelegere. aceeasi oboseala de dincolo de fire.
- cum pot sa ii explic ca asa trebuie sa se intample? ca asa imi doresc?
- nu poti.
din pragul capelei, un vaiet lung ne acopera soaptele.
un singur om poate plange astfel.
ne simtim laolalta vinovati, condamnati, egoisti, rai si vii.
isi zguduie doliul in brate care nu sunt ale fiicei ei.
care nu vor mai fi niciodata..
pentru o clipa imi aud propria mama.
si tot pentru o clipa ma intreb daca merita.
raspunsul e, insa, adanc in mine.
stiu ca altfel n-as sti sa traiesc. fara libertatea mea. fara visele mele. fara vantul facut bulgari. fara ploaia nemiloasa pe care o infrang la final. fara luna odihnita in asfalt, inaintea mea.
fara sa tanjesc. fara sa uit. fara sa imi zdrobesc iubirile sub roti.
poate nu merita. dar nu stiu altfel.
iarta-ma mama.
iar tu,
tu
odihneste linistita
visul nu se opreste aici.
duminică, 21 martie 2010
anonimia a optzecea, tie
cu vreo doua luni in urma am fost apostrofata cand am luat in calcul incertitudinea existentei mele.. ceva in genul "voi vedea, daca voi trai pana atunci".
e drept, eram in plina depresie atunci cand am facut afirmatia.
insa nu despre pesimism era vorba.
i-am replicat mai tanarului meu prieten:
in pasiunea mea, se moare.
..
..
nu credeam ca vei deveni tu,
exemplul.
ramas bun
e drept, eram in plina depresie atunci cand am facut afirmatia.
insa nu despre pesimism era vorba.
i-am replicat mai tanarului meu prieten:
in pasiunea mea, se moare.
..
..
nu credeam ca vei deveni tu,
exemplul.
ramas bun
vineri, 19 martie 2010
anonimia a saptezecisinoua, matinala
sa adormi zambind
sa visezi ce iti place
sa te trezesti intr-un spasm cald.
un fior care se insinueaza, celula cu celula, pana in adancul inconstientului.
the first orgasm of the morning
is like a fire drill
cuvant dupa cuvant,
cadere dupa cadere,
depresia iernii mele se stinge in speranta luminoasa si calda.
ma privesc in oglinda.
"am rezistat si de data asta"
reincepe azi sa fie azi.
e tot ce conteaza.
buna dimineata, liniste.
sa visezi ce iti place
sa te trezesti intr-un spasm cald.
un fior care se insinueaza, celula cu celula, pana in adancul inconstientului.
the first orgasm of the morning
is like a fire drill
cuvant dupa cuvant,
cadere dupa cadere,
depresia iernii mele se stinge in speranta luminoasa si calda.
ma privesc in oglinda.
"am rezistat si de data asta"
reincepe azi sa fie azi.
e tot ce conteaza.
buna dimineata, liniste.
miercuri, 17 martie 2010
anonimia a saptezecisiopta, fragmente
- ce aveti in rucsac?
- diverse. doar vin de la serviciu
Sarguincios, jandarmul ma pune sa desfac buzunare si buzunarase.
- si asta?
- e un stick (antiperspirant)
- dar stiti.. ca puteti sa il aruncati in teren!
- dar n-o s-o fac, fiindca imi mai trebuie.
ma gandesc.. la cat sunt toata, eu insami as fi un obiect contondent, in mainile vreunui furios mai bine crescut.
..
Pucul ricoseaza din poarta. Moment de deruta. Daca a intrat si a iesit se mai considera gol?!
Sirena urla. 1-0.
..
Bravo, Brian! Si ma umfla rasul.
Soso a iesit din "anger management". Asta a fost paycheck. Curat. Zambesc. Se indreapta direct spre banca de pedepse. Ambele echipe iau penalizare. Stia Soso ce stia, pan' la urma.
..
- Trebuie sa le mai verific pe fete?
- Da. Domnisoara, ce aveti in rucsac?!
- Ce aveam si mai devreme. Dar, daca vreti, mai verificam.
Incepe sa pipaie buzunarele exterioare si intepenesc intr-un ranjet. Daca ma pune sa scot cutia de prezervative, o sa ne hlizim cu totii.
- Asta.. aici, ce este?!
Bag mana in rucsac si scormonesc.. pfui!
- Stickul! Si bat din gene.
..
- Auzi, ala era Pisarenko?!
- Aaa.. da. Hm,da' de ce e Pisa in trening?
- Pentru ca e accidentat! (si ma priveste de parca as fi din alt unviers).
..
Hai, Dennis! Oooooooooooooooooof, gura mamii ei de combinatie, ca nu se combina singura!
..
Bah! Emelianenko?! Nu l-am vazut in viata mea asa isteric! Doi trosniti in mantinela. O panda perfecta in aparare.
Cel mai bun meci al tau, 33-ule.
..
O echipa infranta, care a luptat pana la final.. dar ale carei combinatii nu au iesit. Nu s-au legat.
..
noapte buna, mutenie preocupata.
- diverse. doar vin de la serviciu
Sarguincios, jandarmul ma pune sa desfac buzunare si buzunarase.
- si asta?
- e un stick (antiperspirant)
- dar stiti.. ca puteti sa il aruncati in teren!
- dar n-o s-o fac, fiindca imi mai trebuie.
ma gandesc.. la cat sunt toata, eu insami as fi un obiect contondent, in mainile vreunui furios mai bine crescut.
..
Pucul ricoseaza din poarta. Moment de deruta. Daca a intrat si a iesit se mai considera gol?!
Sirena urla. 1-0.
..
Bravo, Brian! Si ma umfla rasul.
Soso a iesit din "anger management". Asta a fost paycheck. Curat. Zambesc. Se indreapta direct spre banca de pedepse. Ambele echipe iau penalizare. Stia Soso ce stia, pan' la urma.
..
- Trebuie sa le mai verific pe fete?
- Da. Domnisoara, ce aveti in rucsac?!
- Ce aveam si mai devreme. Dar, daca vreti, mai verificam.
Incepe sa pipaie buzunarele exterioare si intepenesc intr-un ranjet. Daca ma pune sa scot cutia de prezervative, o sa ne hlizim cu totii.
- Asta.. aici, ce este?!
Bag mana in rucsac si scormonesc.. pfui!
- Stickul! Si bat din gene.
..
- Auzi, ala era Pisarenko?!
- Aaa.. da. Hm,da' de ce e Pisa in trening?
- Pentru ca e accidentat! (si ma priveste de parca as fi din alt unviers).
..
Hai, Dennis! Oooooooooooooooooof, gura mamii ei de combinatie, ca nu se combina singura!
..
Bah! Emelianenko?! Nu l-am vazut in viata mea asa isteric! Doi trosniti in mantinela. O panda perfecta in aparare.
Cel mai bun meci al tau, 33-ule.
..
O echipa infranta, care a luptat pana la final.. dar ale carei combinatii nu au iesit. Nu s-au legat.
..
noapte buna, mutenie preocupata.
marți, 16 martie 2010
anonimia a saptezecisisaptea, cu freamat si dinti
Gandurile imi alearga, muzical, prin cotloane inimaginabile. Ma rasfat in alunecari dulci si reveniri furibunde.
Sunt eu, pulsand fara oprire.
Nu stiu daca ceea ce imi aprinde intai retina sunt hainele preotesti - o umbra prelunga - sau ochii: rotunzi, albastri, cu dantela neagra.. atat cat sa le fixeze forma, fara sa te deranjeze contrastul.
Vorbeste la telefon.. si trasaturile fetei se indulcesc intr-un zambet deschis.
Mi se contracta stomacul. E o infuzie de fierbinteala in trunchi si brate. \
Chicotesc sonor si ma uit şui, prin pereti.
Deschid instinctiv palmele. Sa ii culc pometii pe linia inimii.
Se apropie de usa. E de-acum atat de langa mine.. la doar o lume distanta.
Dincolo de aspectul general, sunt mainile lui cele care nasc frisoane noi. Degetele alungite si osoase. Pielea insaprita, inrosita de frig. Tendoanele reliefate. Nimic fin. Doar o promisiune a dezmierdarii, daca..
Sternul imi ia foc.
Arunc spre plafon o privire vesela si vinovata.
Sunt eu, pulsand fara oprire.
Nu stiu daca ceea ce imi aprinde intai retina sunt hainele preotesti - o umbra prelunga - sau ochii: rotunzi, albastri, cu dantela neagra.. atat cat sa le fixeze forma, fara sa te deranjeze contrastul.
Vorbeste la telefon.. si trasaturile fetei se indulcesc intr-un zambet deschis.
Mi se contracta stomacul. E o infuzie de fierbinteala in trunchi si brate. \
Chicotesc sonor si ma uit şui, prin pereti.
Deschid instinctiv palmele. Sa ii culc pometii pe linia inimii.
Se apropie de usa. E de-acum atat de langa mine.. la doar o lume distanta.
Dincolo de aspectul general, sunt mainile lui cele care nasc frisoane noi. Degetele alungite si osoase. Pielea insaprita, inrosita de frig. Tendoanele reliefate. Nimic fin. Doar o promisiune a dezmierdarii, daca..
Sternul imi ia foc.
Arunc spre plafon o privire vesela si vinovata.
luni, 15 martie 2010
anonimia a saptezecisisasea, care doarme
Tu..
tu si cu mine suntem intr-o camera.
imagineaza-ti.
este camera de la pensiunea care ne-a ascuns, de Craciun. care tie ti-a ferit delirul de ochii lumii iar mie mi-a permis excesul de toleranta.
patul mare, de lemn, aproape conjugal. podeaua acoperita, din loc in loc, de blanuri.
acelea care mi-au tinut picioarele calde, cand afara viscolea..
suntem in camera asta, deschisa, in care se amesteca fumul tigarii si mirosul lemnelor arse.. tricoul albastru, cu patru numere mai mari, e mototolit peste perna. ridici spranceana la toate aceste neglijente ale mele si ma incapatanez mereu in ele.
nu sunt model nevasta, poate iti intra in cap.
draperiile (cat mi-au placut) filtreaza lumina intr-un brun roscat intim.
rucsacul meu.
geanta ta. dupa forma ei patrata intuiesc lucrurile corect impachetate. :)
desenezi cu mainile forme prin fum.
tu urli.
eu nu te aud.
priveste in jurul tau.
pereti cu lambriuri lacuite. lampioanele caramizii.
camera asta primitoare.
imi place.
ia-ti geanta si inchide usa pe-afara.
lasa-ma sa dorm.
tu si cu mine suntem intr-o camera.
imagineaza-ti.
este camera de la pensiunea care ne-a ascuns, de Craciun. care tie ti-a ferit delirul de ochii lumii iar mie mi-a permis excesul de toleranta.
patul mare, de lemn, aproape conjugal. podeaua acoperita, din loc in loc, de blanuri.
acelea care mi-au tinut picioarele calde, cand afara viscolea..
suntem in camera asta, deschisa, in care se amesteca fumul tigarii si mirosul lemnelor arse.. tricoul albastru, cu patru numere mai mari, e mototolit peste perna. ridici spranceana la toate aceste neglijente ale mele si ma incapatanez mereu in ele.
nu sunt model nevasta, poate iti intra in cap.
draperiile (cat mi-au placut) filtreaza lumina intr-un brun roscat intim.
rucsacul meu.
geanta ta. dupa forma ei patrata intuiesc lucrurile corect impachetate. :)
desenezi cu mainile forme prin fum.
tu urli.
eu nu te aud.
priveste in jurul tau.
pereti cu lambriuri lacuite. lampioanele caramizii.
camera asta primitoare.
imi place.
ia-ti geanta si inchide usa pe-afara.
lasa-ma sa dorm.
anonimia a saptezecisicincea, cu multi draci
asa se intampla in viata;
vine un dobitoc si zice ca te iubeste
si brusc esti obligata sa ii tolerezi toate supuratiile mintii bolnave. sa te lasi impresurata de urmele gelatinoase ale molustei care rage, rage, rage
..
care are orgolii si pretentii
..
pentru ca
iubeste el, mai draga!
amice... ia-ti iubirea ta gelatinoasa
si du-te dracului,
cu ea cu tot!
vine un dobitoc si zice ca te iubeste
si brusc esti obligata sa ii tolerezi toate supuratiile mintii bolnave. sa te lasi impresurata de urmele gelatinoase ale molustei care rage, rage, rage
..
care are orgolii si pretentii
..
pentru ca
iubeste el, mai draga!
amice... ia-ti iubirea ta gelatinoasa
si du-te dracului,
cu ea cu tot!
miercuri, 10 martie 2010
anonimia a saptezecisipatra, gand
nici un sacrificiu nu e prea mare in comparatie cu viata cu tine
plutesc in urma mea cadavre.
si au cu totii un ranjet chinuit
si crede fiecare ca a fost norocit sa imi moara in palme.
plutesc in urma mea cadavre.
si tot ce simt e un mare gol.
am obosit sa numar morminte.
tu ai sapat adanc, ai sapat mormant
marți, 9 martie 2010
anonimia a saptezecisitreia, de marti
merg mult cu metroul. urasc trenul asta subteran, cu presiunea, zgomotele, mecanismele lui. cu eficienta lui. roată zimtata a unui sistem care îmi displace dar din care nici eu nu ma smulg...
merg mult cu metroul. joc, in subterane, doua jocuri.
intaiul este sa descopar in statii cat mai multe puncte unde poate fi atarnat un streang. am observat cu uimire ca statiile nu sunt gandite intru ajutorarea sinucigasilor. cu toate astea, am descoperit cateva locuri.. senzationale. vizibile, sensibile. o frumusete!
celalalt joc se intampla cu pupilele zgârmând in intuneric.. apoi infipte in lumina alba care inunda, devenind tot.. si amanand tot mai mult clipa in care imi sugrum pofta de a-mi culca tampla pe scara de fier.
**
pe biroul meu odihneste un ghiveci cu trandafiri.
atat de tarziu..
atat de fara sens.
sa hotarasti dupa cinci ani ca nu vrei sa ma pierzi.. cand sunt patru de cand am plecat definitiv..
sau poate nu.
ii maingai inca tamplele, in minte.
si, tot in minte, imi deseneaza conturul buzelor.
**
se sufoca de plans.
ma asteptam sa imi faca orice, dar nu asta.
nu stiu cum sa fac sa treaca
.. nu faci, copil drag. o adun toata pe umarul meu. ii mangai parul. ii sarut crestetul.
astea sunt dureri care nu trec. si pe care nu le poti imparti altora.
e fierul incins care iti spinteca sternul.
este lipsa de aer.
asternuturile care te ard.
urmele mainilor lui, oriunde pe corpul tau.
plangi, copil drag.
e tot ce poti face.
candva.. vei adormi.
merg mult cu metroul. joc, in subterane, doua jocuri.
intaiul este sa descopar in statii cat mai multe puncte unde poate fi atarnat un streang. am observat cu uimire ca statiile nu sunt gandite intru ajutorarea sinucigasilor. cu toate astea, am descoperit cateva locuri.. senzationale. vizibile, sensibile. o frumusete!
celalalt joc se intampla cu pupilele zgârmând in intuneric.. apoi infipte in lumina alba care inunda, devenind tot.. si amanand tot mai mult clipa in care imi sugrum pofta de a-mi culca tampla pe scara de fier.
**
pe biroul meu odihneste un ghiveci cu trandafiri.
atat de tarziu..
atat de fara sens.
sa hotarasti dupa cinci ani ca nu vrei sa ma pierzi.. cand sunt patru de cand am plecat definitiv..
sau poate nu.
ii maingai inca tamplele, in minte.
si, tot in minte, imi deseneaza conturul buzelor.
**
se sufoca de plans.
ma asteptam sa imi faca orice, dar nu asta.
nu stiu cum sa fac sa treaca
.. nu faci, copil drag. o adun toata pe umarul meu. ii mangai parul. ii sarut crestetul.
astea sunt dureri care nu trec. si pe care nu le poti imparti altora.
e fierul incins care iti spinteca sternul.
este lipsa de aer.
asternuturile care te ard.
urmele mainilor lui, oriunde pe corpul tau.
plangi, copil drag.
e tot ce poti face.
candva.. vei adormi.
vineri, 5 martie 2010
anonimia a saptezecisidoua, ranjind
Am cel mai larg, mai vesel si mai tamp ranjet.
Neputand sa plec la Brasov, am stat cu sufletul la gura toata sedinta, dând refresh din cinci in cinci minute scorului.
La ultimul F5 am explodat.
Bravo, baieti.
Sunteti in finala!
Da. Victoria e si a mea.
E a primaverii asteia care a batut un pas inapoi.
Stiu ca va invinge si ea.
Zambesc.
Din mai multe motive.
cu gandul.. tot cu gandul.
Neputand sa plec la Brasov, am stat cu sufletul la gura toata sedinta, dând refresh din cinci in cinci minute scorului.
La ultimul F5 am explodat.
Bravo, baieti.
Sunteti in finala!
Da. Victoria e si a mea.
E a primaverii asteia care a batut un pas inapoi.
Stiu ca va invinge si ea.
Zambesc.
Din mai multe motive.
cu gandul.. tot cu gandul.
joi, 4 martie 2010
anonimia a saptezecisiuna, ganditoare
- what style does he play?
- reckless abandon
de cateva zile, sunt in alt univers.
se simte primavara, cred. in cel mai profund sens al ideii.
invart pe degete ganduri atat de nebune. rad in hohote si visez termic.
sunt tot mai putin singura si tot mai mult libera.
aplaud. imi musc buzele. explodez.
ma inrosesc de emotie. ma regasesc timida.
incerc. ma ascund.
va fi ok sa fiu singura de ziua mea. pentru ca.. de fapt, vor fi langa mine doar cei care conteaza.
si oricum, vom sarbatori apoi doar eu cu ea. si asfaltul. si cerul gol.
mi-e pofta sa musc.
dar timpul e aproape.
atat de aproape.
a mai trecut o iarna. incep sa te uit, iubitul meu. te acopar in cenusa zapezii topite.
unspreze morminte.. poate ca sunt destule.
pentru amandoi.
@V.: multumesc
- reckless abandon
de cateva zile, sunt in alt univers.
se simte primavara, cred. in cel mai profund sens al ideii.
invart pe degete ganduri atat de nebune. rad in hohote si visez termic.
sunt tot mai putin singura si tot mai mult libera.
aplaud. imi musc buzele. explodez.
ma inrosesc de emotie. ma regasesc timida.
incerc. ma ascund.
va fi ok sa fiu singura de ziua mea. pentru ca.. de fapt, vor fi langa mine doar cei care conteaza.
si oricum, vom sarbatori apoi doar eu cu ea. si asfaltul. si cerul gol.
mi-e pofta sa musc.
dar timpul e aproape.
atat de aproape.
a mai trecut o iarna. incep sa te uit, iubitul meu. te acopar in cenusa zapezii topite.
unspreze morminte.. poate ca sunt destule.
pentru amandoi.
@V.: multumesc
luni, 1 martie 2010
anonimia a saptezecea, ca de primavara
anonima isi incepe ziua, saptamana, luna.. intr-un exces medicamentos. conditii destul de dificle sa nu pic in depresia bolnavului.. eu care abia imi tarai echilibrul instabil..
durerea de genunchi s-a permanentizat.. devine o prezenta pe care ma pot baza. alaturi de ea, durerea de muschi de dupa injectia care ar fi trebuit sa nu doara.. laolalta - un haolu senzorial si sensibil care exacerbeaza tot felul de alte impulsuri.
gandul ca trebuie sa imi redistribui confuzia matinala, astfel incat sa acord o ora tratamentului, ma zguduie dincolo de orice putinta de acceptare a situatiei. spun asta in timp ca inca lipai "un ceai de prafuri" cu gust identic-chimic de lamaie si mai am o pastila de luat. exceptand injectia, ritualul se va repeta si diseara.
dar nu. nu vreau sa cred ca am inceput primavara cu o punga de medicamente pe care le-am urat din secunda in care le-am vazut numele inscris pe reteta.
nu.
primavara mea a inceput aseara. odata cu victoria, din nou, a Stelei asupra Fenestelei Brasov. Cu Soso pe care am vrut sa il transez cu lama ruginita cand i-am vazut reactia post-Prozac tip "uiteeeee pucuuuuu.. vine puucuuuu.. treeeceeee puuucuuu.. undeeee-i puuuuucuuu", cu penultimul gol al brasovenilor, cand - dupa toata incaierarea din fata portii - raman cu ochii pe discul negru care nu gasise alt loc de odihna decat stalpul portii lui Catrinoi. Si mi se taie respiratia, dar inevitabilul se produce si scorul urca la 3-2. Si acelasi Brian Soso, care de doua meciuri e in "anger management" si nu mai lipeste adversarii de mantinela (lucru care - sincer - imi lipseste) si care doua reprize a fost in alt univers de reactii - pleaca singur, pe contraatac de ziceai ca atunci descoperise ca se poate si asa.
primavara mea a inceput aseara cu bratara, pe post de martisor, de la Emelianenko.
da. primavara incepe cand zic eu.
si cum vreau eu.
si azi, luni,
am chef sa ma bucur.
sâmbătă, 27 februarie 2010
anonimia a saizecisinoua, fara ceruri
Look at us. I'm frozen and you're dead, and i love you.
pentru mine va mai exista poate o alta viata,
in care am sa ma intorc felina.
dar pentru tine nu.
praf de stele
..
intotdeauna ai fost mai bun decat mine
**
- am inteles ca esti ingerul lor.
ma priveste aproxmativ intrebator. prietenia dintre mine si ei e atat de veche si de stranie, incat pot ierta astfel de dulcegarii.
ii zambesc aproximativ aprobator.
- sa ai grija de ei.
imi saruta incheietura mainii si se intoarce sa plece.
raman pe un colt de scaun, contempland trecutul care ne leaga.
- nu glumesc, adauga intorcandu-se brusc.
- nici eu,
imi sting surasul intr-un adevar simplu.
**
cand ma uit cat de dinamitat este prezentul meu, ma intreb de ce am facut asta. sunt sigura ca erau niste motve, doar ca in momentul asta imi scapa..
ma incapatanez, totusi, sa stiu ca asa e mai bine.
stiu.
stiu..
stiu?
pentru mine va mai exista poate o alta viata,
in care am sa ma intorc felina.
dar pentru tine nu.
praf de stele
..
intotdeauna ai fost mai bun decat mine
**
- am inteles ca esti ingerul lor.
ma priveste aproxmativ intrebator. prietenia dintre mine si ei e atat de veche si de stranie, incat pot ierta astfel de dulcegarii.
ii zambesc aproximativ aprobator.
- sa ai grija de ei.
imi saruta incheietura mainii si se intoarce sa plece.
raman pe un colt de scaun, contempland trecutul care ne leaga.
- nu glumesc, adauga intorcandu-se brusc.
- nici eu,
imi sting surasul intr-un adevar simplu.
**
cand ma uit cat de dinamitat este prezentul meu, ma intreb de ce am facut asta. sunt sigura ca erau niste motve, doar ca in momentul asta imi scapa..
ma incapatanez, totusi, sa stiu ca asa e mai bine.
stiu.
stiu..
stiu?
joi, 25 februarie 2010
anonimia a saizeciopta, everybody's...
- (..) asta pentru ca esti la o varsta foarte indepartata de batranete
rad
- hmm.. nu chiar
- cati ani ai?
- cati crezi?
- undeva intre 28 si 32
zambesc
- nu credeam ca pot parea de 32.. e bine.
- nu, nu.. nu intelege gresit..
- dar e chiar bine. 32 e o varsta la care oamenii te iau in serios.
- nu despre asta e vorba. ai ceva.. militaresc in expresie, in tinuta. o retinere
prezentul explodeaza in miliarde de viduri.
mici, taioase.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
nu sunt.
marți, 23 februarie 2010
anonimia a saizecisisaptea, "si ce daca?!"
ieri un meci de hochei..
azi un pahar de absinth..
formele se amesteca.
fondul se pierde in intuneric.
ieri o tacere
aceeasi tacere azi.
luni, 22 februarie 2010
anonimia a saizecisisasea, de luni
And tears will stop flowing and tears will stop flowing
And memories will fade and memories will fade
over and done..
da coltul ierbii.
vine vremea sa fug.
And memories will fade and memories will fade
over and done..
da coltul ierbii.
vine vremea sa fug.
anonimia a saizecisicincea, din asternuturi
De-o parte femeia fara identitate care te iubeste aproape neconditionat de unsprezece ani;
dincoace ea, amanta anonima. iubita intamplatoare a unor barbati ales pe criterii la fel de irationale
Ma priveste cu ochii ficsi. Parca ar vrea sa treaca dincolo de bariera umorilor si membranelor, spre universul de ganduri si decizii imposibil de inteles. Imi mangaie linia surasului, conturul concav al gatului. imi deseneaza valuri pe spatele gol. Din cand in cand trage aer in piept, ca si cum s-ar pregati sa spuna ceva. Renunta de fiecare data si ma abtin sa rasuflu usurata. Ce-ar fi de spus? E inca indragostit de mine, o stiu. Imi este aproape indiferent, o stie.
Adorm gandindu-ma la toate astea. Imi mangaie spasmele din somn. Ma trezesc sub aceeasi privire fixa.
Mi-e un lesin in toata fiinta si fac totusi un efort sa ma smulg din letargie. Incearca sa ma convinga sa raman. Replicile le stiu pe toate. Sunt simple, dulcegi sau vag rasfatate; poate tot ce mi-as fi dorit sa aud daca...
dar nu.
nu raman.
nu mai raman, niciodata.
Mi-s nesuferite diminetile goale. lipsa de sens. sirul inceput cu "unde sunt" si incheiat cu "si ce dracu caut aici?!". surasul fortat.
cafeaua de dimineata pe care niciunul nu o nimereste.
i'm trying hard not to be ashamed, not to know the name
of who is waking up beside me..
nu. nu mai incerc.
dimineata nu sunt amanta nimanui.
dimineata sunt o femeie pustie.
o sinucigasa anonima.
dincoace ea, amanta anonima. iubita intamplatoare a unor barbati ales pe criterii la fel de irationale
Ma priveste cu ochii ficsi. Parca ar vrea sa treaca dincolo de bariera umorilor si membranelor, spre universul de ganduri si decizii imposibil de inteles. Imi mangaie linia surasului, conturul concav al gatului. imi deseneaza valuri pe spatele gol. Din cand in cand trage aer in piept, ca si cum s-ar pregati sa spuna ceva. Renunta de fiecare data si ma abtin sa rasuflu usurata. Ce-ar fi de spus? E inca indragostit de mine, o stiu. Imi este aproape indiferent, o stie.
Adorm gandindu-ma la toate astea. Imi mangaie spasmele din somn. Ma trezesc sub aceeasi privire fixa.
Mi-e un lesin in toata fiinta si fac totusi un efort sa ma smulg din letargie. Incearca sa ma convinga sa raman. Replicile le stiu pe toate. Sunt simple, dulcegi sau vag rasfatate; poate tot ce mi-as fi dorit sa aud daca...
dar nu.
nu raman.
nu mai raman, niciodata.
Mi-s nesuferite diminetile goale. lipsa de sens. sirul inceput cu "unde sunt" si incheiat cu "si ce dracu caut aici?!". surasul fortat.
cafeaua de dimineata pe care niciunul nu o nimereste.
i'm trying hard not to be ashamed, not to know the name
of who is waking up beside me..
nu. nu mai incerc.
dimineata nu sunt amanta nimanui.
dimineata sunt o femeie pustie.
o sinucigasa anonima.
joi, 18 februarie 2010
anonimia a saizecisipatra, cu lamentari
..
toata starea mea este in niste puncte de suspensie.
dupa fiecare muzica,
dupa fiecare cuvant,
dupa fiecare gest mut
in care muschii se contracta si apoi mainile raman intepenite
fiindca stiu ca tu nu..
vineri, 12 februarie 2010
anonimia a saizecisitreia, cu (alte) puncte de suspensie
oricat ar fi ziua de proasta, oricat ti-ai fi repetat ca importanta lucrurilor e mult mai mica..
oricat te-ai fi protejat si oricat ai fi cernut amicii si situatiile
oricat ti-ai fi impartit viata in patratele mici, fiecare cu jocul lui, cu limitele lui
si oricat ai fi ingramadit oamenii in cutiutele lor, caligrafic etichetate
..
..
..
tot se gaseste cate unu sa o dea cu mucii-n fasole,
sa strice ordinea, sa-ti muste linistea oricum abia insinuata.
intotdeauna va exista cate unul care sa te dezamageasca.
cate una care sa nu aiba cele doua coaie necesare sa-si asume o decizie dificila, pe care insa ar vrea sa o ia, dar nu stie daca, si mai bine se rasuceste pe dupa plopi..
cred ca increderea inselata face parte dintre acelea rani pe care nu le pot ierta.
port urme de pumnal intre omoplati.
dar avem cu totii loc pentru inca o cicatrice. stiu.
o viata de semne.
voi prefera mereu arsurile pe care mi le-ai lasat palme si vanataile amantilor mei, taieturii chirugicale a lamei de cutit.
privesc in noapte perechile de ochi ce nu se stiu ţintite.
surad.
pana la urma..
sensul meu este..
indiferent de umbre.
joi, 11 februarie 2010
anonimia a saizecisidoua, pusa pe glume
dincolo de fereastra sunt crengile rastignite pe cer.
bustul tau profilat in amurg.
nu. umbra e in mintea mea.
pe retina stau rasturnate doar niste degete uscate care zgarie un iris albastru si tarziu.
adorm intr-un geamat: te tot rog sa ma chemi. sa ma aduci inapoi dintr-o lume pe care nu o recunosc. o repet murmurand de mai multe ori decat pot numara.
....
dimineata incepe cu vibratia telefonului care imi anunta un apel nepreluat.
dincolo de miezul noptii un fost amant ma sunase .
"nu stiu ce mi-a venit. am simtit nevoia sa te sun", imi explica usor jenat.
ma uit peste toate cu o spranceana rotunjita.
universul are un stil inconfundabil de a construi ironii.
bustul tau profilat in amurg.
nu. umbra e in mintea mea.
pe retina stau rasturnate doar niste degete uscate care zgarie un iris albastru si tarziu.
adorm intr-un geamat: te tot rog sa ma chemi. sa ma aduci inapoi dintr-o lume pe care nu o recunosc. o repet murmurand de mai multe ori decat pot numara.
....
dimineata incepe cu vibratia telefonului care imi anunta un apel nepreluat.
dincolo de miezul noptii un fost amant ma sunase .
"nu stiu ce mi-a venit. am simtit nevoia sa te sun", imi explica usor jenat.
ma uit peste toate cu o spranceana rotunjita.
universul are un stil inconfundabil de a construi ironii.
marți, 2 februarie 2010
anonimia a saizecisiuna, de marti
te-aş căuta, dar e atât de bezna afara încât nici pe mine nu aş fi în stare să mă (re)gasesc.
te-aş căuta, dar îmi aduc aminte - ca de fiecare dată - cât de târziu şi fără rost ar fi, în fapt, rătăcirea asta a mea.
...
- ştii, vreau să-ţi mulţumesc...
- pentru?!
- pentru răbdarea ta.. ştiu că te-am stresat de foarte multe ori..
- e treaba voastră să mă stresaţi
- da..nu.. eu chiar vreau să îţi mulţumesc. aşa, personal. sunt lucruri pe care nu le ştiam şi le-am învăţat de la tine în cinci minute
şi uite cum, peste faţa împietrită, îmi aşează un zâmbet.
....
te-aş căuta. dar e atât de iarnă că nici eu n-aş înţelege de ce umblu pe străzi.
şi te îngrop sub un munte de cranii, de mâini şi de cuvinte.
te-aş căuta, dar îmi aduc aminte - ca de fiecare dată - cât de târziu şi fără rost ar fi, în fapt, rătăcirea asta a mea.
...
- ştii, vreau să-ţi mulţumesc...
- pentru?!
- pentru răbdarea ta.. ştiu că te-am stresat de foarte multe ori..
- e treaba voastră să mă stresaţi
- da..nu.. eu chiar vreau să îţi mulţumesc. aşa, personal. sunt lucruri pe care nu le ştiam şi le-am învăţat de la tine în cinci minute
şi uite cum, peste faţa împietrită, îmi aşează un zâmbet.
....
te-aş căuta. dar e atât de iarnă că nici eu n-aş înţelege de ce umblu pe străzi.
şi te îngrop sub un munte de cranii, de mâini şi de cuvinte.
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
anonimia a saizecea, de sambata
cu lunete noi, verzi, vad lumea filtrat si sigur.
pe dracu'.
am luat decizia de a evita medicii cu aparatele lor si modul lor cinic si preocupat de a-mi desena pe planseta toate defectele de fabricatie ori de utilizare.
mai devreme sau mai tarziu vom crapa cu totii, unii la propriu altii doar isi vor inscrie caligrafic numele in certificatul de deces.
o lume de procese verbale de predare-primire.
m-am adunat intr-un cufar al iluziilor, in care lucrurile pe care le stiu nu-mi consuma mintile, fiindca de sfarsit, tot cu defecte voi pune punct.
si totusi, nu-mi puteam sprijini privirea decat pe intuneric.
ei si aparatele lor isi pierd griurile.
devin verzi.
ascult lumea.
pipai lumea.
acum ca o vad, pot inchide ochii.
Pentru V. : da. mi-am pus ochelari! :P
pe dracu'.
am luat decizia de a evita medicii cu aparatele lor si modul lor cinic si preocupat de a-mi desena pe planseta toate defectele de fabricatie ori de utilizare.
mai devreme sau mai tarziu vom crapa cu totii, unii la propriu altii doar isi vor inscrie caligrafic numele in certificatul de deces.
o lume de procese verbale de predare-primire.
m-am adunat intr-un cufar al iluziilor, in care lucrurile pe care le stiu nu-mi consuma mintile, fiindca de sfarsit, tot cu defecte voi pune punct.
si totusi, nu-mi puteam sprijini privirea decat pe intuneric.
ei si aparatele lor isi pierd griurile.
devin verzi.
ascult lumea.
pipai lumea.
acum ca o vad, pot inchide ochii.
Pentru V. : da. mi-am pus ochelari! :P
marți, 26 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisiopta, muzicala
intre gerul de-afara si gerul din launtru nu este decat un zambet crispat
o seninatate sticloasa.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisisaptea, ninsa
te citesc uneori. ma abtin sa o fac pentru perioade tot mai lungi. dar scap. fug de mine, ma asez intr-un colt si te rasfoiesc.
te citesc si o tacere adanca imi creste in suflet. un gand apos mi se ridica dincolo de laringe. fac gestul acela atat de personal, atat de intens legat de tine..
acopar rana. carnea rupta. cele doua gauri sangerii.
tombe la neige
tu ne viendras pas ce soir...
te citesc uneori si o mie de goluri se invart in jurul meu, in capul meu.
freamatul scurt, intens. un "nu vreau" si un "nu se poate" care imi sparg mutenia in cioburi ascutite si sarate.
si le-as pune pe toate in cuvintele si gesturile care sa schimbe..
e prea tarziu, acum.. daca a fost vreodata vremea.
in plus, ti-am promis.
nu raman decat mormintele prietene.
ele ma stiu.
mormintele
si violoncelul.
te citesc si o tacere adanca imi creste in suflet. un gand apos mi se ridica dincolo de laringe. fac gestul acela atat de personal, atat de intens legat de tine..
acopar rana. carnea rupta. cele doua gauri sangerii.
tombe la neige
tu ne viendras pas ce soir...
te citesc uneori si o mie de goluri se invart in jurul meu, in capul meu.
freamatul scurt, intens. un "nu vreau" si un "nu se poate" care imi sparg mutenia in cioburi ascutite si sarate.
si le-as pune pe toate in cuvintele si gesturile care sa schimbe..
e prea tarziu, acum.. daca a fost vreodata vremea.
in plus, ti-am promis.
nu raman decat mormintele prietene.
ele ma stiu.
mormintele
si violoncelul.
vineri, 22 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisisasea, rasucind pe deget..
dimineata de vineri este un inceput la fel de bun ca oricare alta zi. lenea. rasfatul. surasul multumit si pofticios laolalta.
dimineata de vineri este un inceput bun.
problemea mea este, insa, ca ma tot proptesc in inceputuri.
in facultate, imi tot modificam metoda de invatat. si cum schimbam metoda, o luam de la capat cu sedimentatul informatiilor. asa se facea ca "visam" primele capitole si "bateam din gene" pe la ultimele.
dar vineri dimineata este un inceput bun. o rostogolire solitara in asternuturi. privirea sprijinita pe ramurile din fereastra. clad. placut. moale. fin. rasfat.
plamanii se umplu de oxigen. urmeaza prima tigara si cafeaua.
ce iarna goala! dezbracata de povesti, de tanguieli, de cuvinte si declaratii mintite. cu etichetele smulse.
cat spatiu a ramas, acum, cu bagajele stranse.
miercuri, 20 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisicincea, in ceata
hotarat lucru. daca voi orbi, aceasta nu se va intampla din pricina glaucomului, cu care ma aflu in relatii de ignorare reciproca, spre disperarea oftalmologului meu. nu. de vina va fi, cu certitudine, demachiantul pe care mi-l var in ambii ochi, seara de seara. gest pe care il tot perfectionez, desavarsind arta anularii campului vizual.
asadar, mi-e limpede. impart cu specia din care fac parte doar monotonia cromozomiala. atat.
concluzia fiind trasa, raman cu ochii inchisi (ca deschisi nu-mi folosesc la cine stie ce).
http://www.trilulilu.ro/andriusa/8ea6c3be0f7ffd
draga prietena, cred ca e necesara spalarea creierului in juma de zi de studio.
pot sa-mi aduc si surubelnitele?
vineri, 15 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisipatra, fara rabdare
mi-e dor de ea ca nimanui...
e.. de parca nu as fi eu intreaga, in lipsa ei.
sentimentul e complex, inclusiv erotic.
fiorul acela al primei atingeri. patima cu care o cuprind cu cele doua palme, domolind-o.
dominarea febrila.. intai a ei. apoi a mea. lupta scurta a orgoliilor. surasul meu. supunerea ei.
imi toarce intim, intre coapse. asteapta secunda in care sa-mi pierd mintile, sa ma simta dedesubt si totusi iubeste ca o stapanesc.
amanta mea, deopotriva calina si agresiva.
mereu fierbinte.
mereu a mea.
e.. de parca nu as fi eu intreaga, in lipsa ei.
sentimentul e complex, inclusiv erotic.
fiorul acela al primei atingeri. patima cu care o cuprind cu cele doua palme, domolind-o.
dominarea febrila.. intai a ei. apoi a mea. lupta scurta a orgoliilor. surasul meu. supunerea ei.
imi toarce intim, intre coapse. asteapta secunda in care sa-mi pierd mintile, sa ma simta dedesubt si totusi iubeste ca o stapanesc.
amanta mea, deopotriva calina si agresiva.
mereu fierbinte.
mereu a mea.
joi, 14 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisitreia, experimentala - faza1
eu: maaaaaaaai
eu: stii ce bizar e sa deschid messu' si sa ma uit
eu: la fereastra aia
eu: care are trei id-uri
ea: :))
eu: unu e al meu, unu e idle
eu: si al treilea al sacrificatei de serviciu
eu: care esti tu
eu: atat. astia sunt toti oamenii din lista mea de mess
ea: scrie
eu: ce?
ea: ce-ti trece prin minte...legat de asta
recunosc m-ai sustiunut intotdeauna in tavalirea prin cuvinte.
si ca sa iti raspund.. imi vine sa zgârm in masa, imi tropaie vorbele in varful degetelor. e un vuiet al gandurilor neformulate, anonime.
o nevoie - probabil - de a simti ca exist, in raport de ceilalti. in mintea lor. in prezentul lor.
dar daca am de ales intre a exista virtual pentru toti sau a disparea pentru toti.. ei bine, am cam ales. si-mi place.
si rezist.. si tropai. :D
eu: stii ce bizar e sa deschid messu' si sa ma uit
eu: la fereastra aia
eu: care are trei id-uri
ea: :))
eu: unu e al meu, unu e idle
eu: si al treilea al sacrificatei de serviciu
eu: care esti tu
eu: atat. astia sunt toti oamenii din lista mea de mess
ea: scrie
eu: ce?
ea: ce-ti trece prin minte...legat de asta
recunosc m-ai sustiunut intotdeauna in tavalirea prin cuvinte.
si ca sa iti raspund.. imi vine sa zgârm in masa, imi tropaie vorbele in varful degetelor. e un vuiet al gandurilor neformulate, anonime.
o nevoie - probabil - de a simti ca exist, in raport de ceilalti. in mintea lor. in prezentul lor.
dar daca am de ales intre a exista virtual pentru toti sau a disparea pentru toti.. ei bine, am cam ales. si-mi place.
si rezist.. si tropai. :D
anonimia a cincizecisitreia, experimentala
am dat drumul, de ieri, unui joc experimental care se cheama "rabdarea mea vs. atentia lor".. sau ceva pe-acolo
poate am si eu nevoie de o pauza de comunicare. pauza de la comunicarea inutila, de la pseudo-plasa de siguranta pe care ti-o ofera un sir de nume dintr-o agenda.
si, mai mult, am nevoie sa smulg din radacini niste buruieni crescute - ca orice buruieni - aiurea.
messu' asta este mijloc de comunicare.. fara caldura dar cu multe cuvinte. exact ce nu-mi mai trebuie.
in plus, intamplarile ultimelor zile se pot inscrie intr-un compendiu de psihologie, la capitolele "cum sa ne falsificam realitatea" si "exercitii de mobilitate intelectuala". salturile de la iubita, la dusman, la prietena, la ideal, la curva insensibila, la femeia perfecta.. au fost cam obositoare.
asa ca.. prietena draga, va trebui sa ma suporti o vreme! :D
doar a ta a fost ideea.. :P
na! dedicatie:
she changes every time you look
cand cinismul ei intalneste curiozitatea mea... sau invers
poate am si eu nevoie de o pauza de comunicare. pauza de la comunicarea inutila, de la pseudo-plasa de siguranta pe care ti-o ofera un sir de nume dintr-o agenda.
si, mai mult, am nevoie sa smulg din radacini niste buruieni crescute - ca orice buruieni - aiurea.
messu' asta este mijloc de comunicare.. fara caldura dar cu multe cuvinte. exact ce nu-mi mai trebuie.
in plus, intamplarile ultimelor zile se pot inscrie intr-un compendiu de psihologie, la capitolele "cum sa ne falsificam realitatea" si "exercitii de mobilitate intelectuala". salturile de la iubita, la dusman, la prietena, la ideal, la curva insensibila, la femeia perfecta.. au fost cam obositoare.
asa ca.. prietena draga, va trebui sa ma suporti o vreme! :D
doar a ta a fost ideea.. :P
na! dedicatie:
she changes every time you look
cand cinismul ei intalneste curiozitatea mea... sau invers
miercuri, 13 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisidoua, traieste si mergi mai departe
un fost profesor incearca sa ma convinga, in ultima lui carte, ca viata de cuplu se imparte, in fapt, la trei: el, ea si trecutul ei. ca exista intotdeauna un rest de afectiune, un graunte de suflet care apartine unui vag definit. că din momentul in care ai devenit barbatul ei, ai si pierdut-o umbrei. doritului. neîntamplatului.
desi eu sunt taman.. de neluat ca exemplu, as putea sa jur ca lucrurile stau altfel. pot sta altfel.
oare?
daca n-ar fi dedicatia de pe prima pagina, as lua cartea drept un afront personal si m-as infuria. rad stramb. nu ma cunoaste, totusi, atat de bine. intuiesc, insa, ce l-a inspirat.
desi promis, nu i-am dat inca un feed-back. pendulez intre ceea ce citesc si ceea ce stiu, intre cuvinte si culise.
cred ca raspunsul va mai astepta, o vreme.
desi eu sunt taman.. de neluat ca exemplu, as putea sa jur ca lucrurile stau altfel. pot sta altfel.
oare?
daca n-ar fi dedicatia de pe prima pagina, as lua cartea drept un afront personal si m-as infuria. rad stramb. nu ma cunoaste, totusi, atat de bine. intuiesc, insa, ce l-a inspirat.
desi promis, nu i-am dat inca un feed-back. pendulez intre ceea ce citesc si ceea ce stiu, intre cuvinte si culise.
cred ca raspunsul va mai astepta, o vreme.
luni, 11 ianuarie 2010
anonimia a cincizecisiuna, un altfel de...
- sa nu mai prind picior de barbat pe langa mine!
- o sa iti treaca, imi raspunde linistita, un un inceput de zambet.
- stiu, oftez bosumflata si aprind bricheta
rasflarea, care sa impietreasca in asteptare.
causul palmelor care sa inchida, mai jos de umeri, radacina aripilor.
degetul aratator care sa preseze, vertebra cu vertebra, arcul coloanei.
de-o parte si de alta a soldurilor,
gestul fierbinte care cuprinde, apropie, aduna, topeste.
ochii legati care vad mai mult decat irisul poate patrunde.
fum de tigara si absinth.
lumea se invarte pana la a-si pierde conturul.
they called her a killer and they called her a sinner
and they called her a whore.
- o sa iti treaca, imi raspunde linistita, un un inceput de zambet.
- stiu, oftez bosumflata si aprind bricheta
rasflarea, care sa impietreasca in asteptare.
causul palmelor care sa inchida, mai jos de umeri, radacina aripilor.
degetul aratator care sa preseze, vertebra cu vertebra, arcul coloanei.
de-o parte si de alta a soldurilor,
gestul fierbinte care cuprinde, apropie, aduna, topeste.
ochii legati care vad mai mult decat irisul poate patrunde.
fum de tigara si absinth.
lumea se invarte pana la a-si pierde conturul.
they called her a killer and they called her a sinner
and they called her a whore.
duminică, 10 ianuarie 2010
anonimia a cincizecea, un fel de capat
fum de tigara si absinth.
m-am ratacit
departe de tot.
n-a fost decat povestea unui sir lung de erori. unsprezece ani de erori.
cam mult.
i'm a bad boy 'cause i don't even miss her
i'm a bad boy for breaking her heart
- si ce vei face acum?
- voi trai...
din cand in cand, nu lipsim nimanui.
- trebuie neaparat sa caut ceai de anason. oare exista?
- sigur ca da!
- sa-mi decorez camera cu plicuri de ceai de anason...
- la psiholog ai incercat?!
radem amandoua.
fum de tigara si absinth.
m-am ratacit
departe de tot.
n-a fost decat povestea unui sir lung de erori. unsprezece ani de erori.
cam mult.
i'm a bad boy 'cause i don't even miss her
i'm a bad boy for breaking her heart
- si ce vei face acum?
- voi trai...
din cand in cand, nu lipsim nimanui.
- trebuie neaparat sa caut ceai de anason. oare exista?
- sigur ca da!
- sa-mi decorez camera cu plicuri de ceai de anason...
- la psiholog ai incercat?!
radem amandoua.
fum de tigara si absinth.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
anonimia a patruzecisinoua,
unsprezece.
clipe.
clipe lungi.
intre adolescenta si maturitate
unsprezece.
morminte.
aliniate unul langa celalalt. pamantul noroios leaga o movila de cealalta.
pamantul acesta pe care l-am adus cu mine.
as planta crini..
unsprezece.
ierni.
suflete viscolite.
groaza aceea paralizanta de a pierde tot. tot-ul.
frica innabusitoare.
poate e, cu adevarat, de ras.
caci unde totul e pierdut,
ramane pamantul
si crinii.
clipe.
clipe lungi.
intre adolescenta si maturitate
unsprezece.
morminte.
aliniate unul langa celalalt. pamantul noroios leaga o movila de cealalta.
pamantul acesta pe care l-am adus cu mine.
as planta crini..
unsprezece.
ierni.
suflete viscolite.
groaza aceea paralizanta de a pierde tot. tot-ul.
frica innabusitoare.
poate e, cu adevarat, de ras.
caci unde totul e pierdut,
ramane pamantul
si crinii.
joi, 7 ianuarie 2010
anonimia a patruzecisiopta, seaca
fiecare zi. fiecare ora.
luate pe rand.
sa vezi intregul rest al vietii, iata un ceva ametitor.
descurajant.
pasi marunti.
fiecare ora.
fiecare zi.
alunec.
"si cum esti tu depresiva?" ma intreaba, râzand?
netrecand nicio zi in care sa nu vreau sa renunt, nu raspund.
rad si tac.
this is only the beginning of the rest.
luate pe rand.
sa vezi intregul rest al vietii, iata un ceva ametitor.
descurajant.
pasi marunti.
fiecare ora.
fiecare zi.
alunec.
"si cum esti tu depresiva?" ma intreaba, râzand?
netrecand nicio zi in care sa nu vreau sa renunt, nu raspund.
rad si tac.
this is only the beginning of the rest.
anonimia a patruzecisisaptea, confuza
nu am de zis nimic anume.
am de tacut, doar, niste ganduri.
ma legăn in asteptare.
http://www.youtube.com/watch?v=OiaFz07y7oc
am de tacut, doar, niste ganduri.
ma legăn in asteptare.
http://www.youtube.com/watch?v=OiaFz07y7oc
miercuri, 6 ianuarie 2010
anonimia a patruzecisasea, muzicala
anonimez muzical, astazi, intr-un birou si sec si inutil.
am asa.. o lipsa de stare.
de parca ar bate primavara la usa, iar eu stau incuiata intre pereti.
dar mintea mea danseaza
cu pasi mici.
am asa.. o lipsa de stare.
de parca ar bate primavara la usa, iar eu stau incuiata intre pereti.
dar mintea mea danseaza
cu pasi mici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
