anonimia a optzecisidoua, nocturna

sa iti propui sa te bagi in pat la miezul noptii..
sa stai pana la douaşpe juma
sa dai cu refreshu' pana la unu
inseamna sa iti fileze serios
o lampa.

rad in mintea gandurilor mele
dansez singura
poftesc la pofte si desenez in aer formele carnii.
surad delirului meu

rasfatata femeie..

anonimia a optezecisiuna, grea

"ce frumoasa e".. sopteste, printre sughituri, un batran in stanga mea.
nu e.
nu e EA.
trupul asta inert, figura imobila, nu-i apartin.
imi infig privirea dincolo de tablou, in trecutul din care vine.

la plecare ii strang - barbateste si incurajator - bratul.
nu imi raspunde fermitatea muschiului. doar pielea rigida a gecii de motor.
costumul nostru. mai personal decat o rochie de mireasa.

plang tarziu, cu spasme, in bratele unei prietene.
alin aceeasi deznadejde, pe umarul meu, vreme mai tarziu.
in ochi - acelasi gol. aceeasi neintelegere. aceeasi oboseala de dincolo de fire.

- cum pot sa ii explic ca asa trebuie sa se intample? ca asa imi doresc?
- nu poti.

din pragul capelei, un vaiet lung ne acopera soaptele.
un singur om poate plange astfel.
ne simtim laolalta vinovati, condamnati, egoisti, rai si vii.
isi zguduie doliul in brate care nu sunt ale fiicei ei.
care nu vor mai fi niciodata..

pentru o clipa imi aud propria mama.
si tot pentru o clipa ma intreb daca merita.
raspunsul e, insa, adanc in mine.
stiu ca altfel n-as sti sa traiesc. fara libertatea mea. fara visele mele. fara vantul facut bulgari. fara ploaia nemiloasa pe care o infrang la final. fara luna odihnita in asfalt, inaintea mea.
fara sa tanjesc. fara sa uit. fara sa imi zdrobesc iubirile sub roti.
poate nu merita. dar nu stiu altfel.


iarta-ma mama.

iar tu,
tu
odihneste linistita
visul nu se opreste aici.

anonimia a optzecea, tie

cu vreo doua luni in urma am fost apostrofata cand am luat in calcul incertitudinea existentei mele.. ceva in genul "voi vedea, daca voi trai pana atunci".
e drept, eram in plina depresie atunci cand am facut afirmatia.
insa nu despre pesimism era vorba.
i-am replicat mai tanarului meu prieten:
in pasiunea mea, se moare.

..
..

nu credeam ca vei deveni tu,
exemplul.

ramas bun

anonimia a saptezecisinoua, matinala

sa adormi zambind
sa visezi ce iti place
sa te trezesti intr-un spasm cald.
un fior care se insinueaza, celula cu celula, pana in adancul inconstientului.

the first orgasm of the morning
is like a fire drill

cuvant dupa cuvant,
cadere dupa cadere,
depresia iernii mele se stinge in speranta luminoasa si calda.
ma privesc in oglinda.
"am rezistat si de data asta"

reincepe azi sa fie azi.
e tot ce conteaza.

buna dimineata, liniste.

anonimia a saptezecisiopta, fragmente

- ce aveti in rucsac?
- diverse. doar vin de la serviciu
Sarguincios, jandarmul ma pune sa desfac buzunare si buzunarase.
- si asta?
- e un stick (antiperspirant)
- dar stiti.. ca puteti sa il aruncati in teren!
- dar n-o s-o fac, fiindca imi mai trebuie.

ma gandesc.. la cat sunt toata, eu insami as fi un obiect contondent, in mainile vreunui furios mai bine crescut.

..
Pucul ricoseaza din poarta. Moment de deruta. Daca a intrat si a iesit se mai considera gol?!
Sirena urla. 1-0.
..
Bravo, Brian! Si ma umfla rasul.
Soso a iesit din "anger management". Asta a fost paycheck. Curat. Zambesc. Se indreapta direct spre banca de pedepse. Ambele echipe iau penalizare. Stia Soso ce stia, pan' la urma.
..
- Trebuie sa le mai verific pe fete?
- Da. Domnisoara, ce aveti in rucsac?!
- Ce aveam si mai devreme. Dar, daca vreti, mai verificam.
Incepe sa pipaie buzunarele exterioare si intepenesc intr-un ranjet. Daca ma pune sa scot cutia de prezervative, o sa ne hlizim cu totii.
- Asta.. aici, ce este?!
Bag mana in rucsac si scormonesc.. pfui!
- Stickul! Si bat din gene.
..
- Auzi, ala era Pisarenko?!
- Aaa.. da. Hm,da' de ce e Pisa in trening?
- Pentru ca e accidentat! (si ma priveste de parca as fi din alt unviers).

..
Hai, Dennis! Oooooooooooooooooof, gura mamii ei de combinatie, ca nu se combina singura!

..
Bah! Emelianenko?! Nu l-am vazut in viata mea asa isteric! Doi trosniti in mantinela. O panda perfecta in aparare.
Cel mai bun meci al tau, 33-ule.

..
O echipa infranta, care a luptat pana la final.. dar ale carei combinatii nu au iesit. Nu s-au legat.

..

noapte buna, mutenie preocupata.

anonimia a saptezecisisaptea, cu freamat si dinti

Gandurile imi alearga, muzical, prin cotloane inimaginabile. Ma rasfat in alunecari dulci si reveniri furibunde.
Sunt eu, pulsand fara oprire.
Nu stiu daca ceea ce imi aprinde intai retina sunt hainele preotesti - o umbra prelunga - sau ochii: rotunzi, albastri, cu dantela neagra.. atat cat sa le fixeze forma, fara sa te deranjeze contrastul.
Vorbeste la telefon.. si trasaturile fetei se indulcesc intr-un zambet deschis.
Mi se contracta stomacul. E o infuzie de fierbinteala in trunchi si brate. \
Chicotesc sonor si ma uit şui, prin pereti.
Deschid instinctiv palmele. Sa ii culc pometii pe linia inimii.
Se apropie de usa. E de-acum atat de langa mine.. la doar o lume distanta.
Dincolo de aspectul general, sunt mainile lui cele care nasc frisoane noi. Degetele alungite si osoase. Pielea insaprita, inrosita de frig. Tendoanele reliefate. Nimic fin. Doar o promisiune a dezmierdarii, daca..
Sternul imi ia foc.

Arunc spre plafon o privire vesela si vinovata.

anonimia a saptezecisisasea, care doarme

Tu..
tu si cu mine suntem intr-o camera.
imagineaza-ti.
este camera de la pensiunea care ne-a ascuns, de Craciun. care tie ti-a ferit delirul de ochii lumii iar mie mi-a permis excesul de toleranta.
patul mare, de lemn, aproape conjugal. podeaua acoperita, din loc in loc, de blanuri.
acelea care mi-au tinut picioarele calde, cand afara viscolea..
suntem in camera asta, deschisa, in care se amesteca fumul tigarii si mirosul lemnelor arse.. tricoul albastru, cu patru numere mai mari, e mototolit peste perna. ridici spranceana la toate aceste neglijente ale mele si ma incapatanez mereu in ele.
nu sunt model nevasta, poate iti intra in cap.
draperiile (cat mi-au placut) filtreaza lumina intr-un brun roscat intim.
rucsacul meu.
geanta ta. dupa forma ei patrata intuiesc lucrurile corect impachetate. :)
desenezi cu mainile forme prin fum.
tu urli.
eu nu te aud.
priveste in jurul tau.
pereti cu lambriuri lacuite. lampioanele caramizii.
camera asta primitoare.
imi place.



ia-ti geanta si inchide usa pe-afara.
lasa-ma sa dorm.

anonimia a saptezecisicincea, cu multi draci

asa se intampla in viata;
vine un dobitoc si zice ca te iubeste
si brusc esti obligata sa ii tolerezi toate supuratiile mintii bolnave. sa te lasi impresurata de urmele gelatinoase ale molustei care rage, rage, rage
..
care are orgolii si pretentii
..
pentru ca
iubeste el, mai draga!



amice... ia-ti iubirea ta gelatinoasa
si du-te dracului,
cu ea cu tot!

anonimia a saptezecisipatra, gand

nici un sacrificiu nu e prea mare in comparatie cu viata cu tine

plutesc in urma mea cadavre.
si au cu totii un ranjet chinuit
si crede fiecare ca a fost norocit sa imi moara in palme.

plutesc in urma mea cadavre.
si tot ce simt e un mare gol.

am obosit sa numar morminte.

tu ai sapat adanc, ai sapat mormant

anonimia a saptezecisitreia, de marti

merg mult cu metroul. urasc trenul asta subteran, cu presiunea, zgomotele, mecanismele lui. cu eficienta lui. roată zimtata a unui sistem care îmi displace dar din care nici eu nu ma smulg...

merg mult cu metroul. joc, in subterane, doua jocuri.
intaiul este sa descopar in statii cat mai multe puncte unde poate fi atarnat un streang. am observat cu uimire ca statiile nu sunt gandite intru ajutorarea sinucigasilor. cu toate astea, am descoperit cateva locuri.. senzationale. vizibile, sensibile. o frumusete!
celalalt joc se intampla cu pupilele zgârmând in intuneric.. apoi infipte in lumina alba care inunda, devenind tot.. si amanand tot mai mult clipa in care imi sugrum pofta de a-mi culca tampla pe scara de fier.

**
pe biroul meu odihneste un ghiveci cu trandafiri.
atat de tarziu..
atat de fara sens.
sa hotarasti dupa cinci ani ca nu vrei sa ma pierzi.. cand sunt patru de cand am plecat definitiv..
sau poate nu.
ii maingai inca tamplele, in minte.
si, tot in minte, imi deseneaza conturul buzelor.

**
se sufoca de plans.
ma asteptam sa imi faca orice, dar nu asta.
nu stiu cum sa fac sa treaca

.. nu faci, copil drag. o adun toata pe umarul meu. ii mangai parul. ii sarut crestetul.
astea sunt dureri care nu trec. si pe care nu le poti imparti altora.
e fierul incins care iti spinteca sternul.
este lipsa de aer.
asternuturile care te ard.
urmele mainilor lui, oriunde pe corpul tau.

plangi, copil drag.
e tot ce poti face.
candva.. vei adormi.

anonimia a saptezecisidoua, ranjind

Am cel mai larg, mai vesel si mai tamp ranjet.
Neputand sa plec la Brasov, am stat cu sufletul la gura toata sedinta, dând refresh din cinci in cinci minute scorului.
La ultimul F5 am explodat.
Bravo, baieti.
Sunteti in finala!

Da. Victoria e si a mea.
E a primaverii asteia care a batut un pas inapoi.
Stiu ca va invinge si ea.

Zambesc.
Din mai multe motive.

cu gandul.. tot cu gandul.

anonimia a saptezecisiuna, ganditoare

- what style does he play?
- reckless abandon

de cateva zile, sunt in alt univers.
se simte primavara, cred. in cel mai profund sens al ideii.

invart pe degete ganduri atat de nebune. rad in hohote si visez termic.
sunt tot mai putin singura si tot mai mult libera.
aplaud. imi musc buzele. explodez.
ma inrosesc de emotie. ma regasesc timida.
incerc. ma ascund.

va fi ok sa fiu singura de ziua mea. pentru ca.. de fapt, vor fi langa mine doar cei care conteaza.
si oricum, vom sarbatori apoi doar eu cu ea. si asfaltul. si cerul gol.

mi-e pofta sa musc.
dar timpul e aproape.
atat de aproape.

a mai trecut o iarna. incep sa te uit, iubitul meu. te acopar in cenusa zapezii topite.
unspreze morminte.. poate ca sunt destule.
pentru amandoi.


@V.: multumesc

anonimia a saptezecea, ca de primavara

anonima isi incepe ziua, saptamana, luna.. intr-un exces medicamentos. conditii destul de dificle sa nu pic in depresia bolnavului.. eu care abia imi tarai echilibrul instabil..
durerea de genunchi s-a permanentizat.. devine o prezenta pe care ma pot baza. alaturi de ea, durerea de muschi de dupa injectia care ar fi trebuit sa nu doara.. laolalta - un haolu senzorial si sensibil care exacerbeaza tot felul de alte impulsuri.
gandul ca trebuie sa imi redistribui confuzia matinala, astfel incat sa acord o ora tratamentului, ma zguduie dincolo de orice putinta de acceptare a situatiei. spun asta in timp ca inca lipai "un ceai de prafuri" cu gust identic-chimic de lamaie si mai am o pastila de luat. exceptand injectia, ritualul se va repeta si diseara.

dar nu. nu vreau sa cred ca am inceput primavara cu o punga de medicamente pe care le-am urat din secunda in care le-am vazut numele inscris pe reteta.
nu.
primavara mea a inceput aseara. odata cu victoria, din nou, a Stelei asupra Fenestelei Brasov. Cu Soso pe care am vrut sa il transez cu lama ruginita cand i-am vazut reactia post-Prozac tip "uiteeeee pucuuuuu.. vine puucuuuu.. treeeceeee puuucuuu.. undeeee-i puuuuucuuu", cu penultimul gol al brasovenilor, cand - dupa toata incaierarea din fata portii - raman cu ochii pe discul negru care nu gasise alt loc de odihna decat stalpul portii lui Catrinoi. Si mi se taie respiratia, dar inevitabilul se produce si scorul urca la 3-2. Si acelasi Brian Soso, care de doua meciuri e in "anger management" si nu mai lipeste adversarii de mantinela (lucru care - sincer - imi lipseste) si care doua reprize a fost in alt univers de reactii - pleaca singur, pe contraatac de ziceai ca atunci descoperise ca se poate si asa.
primavara mea a inceput aseara cu bratara, pe post de martisor, de la Emelianenko.

da. primavara incepe cand zic eu.
si cum vreau eu.
si azi, luni,
am chef sa ma bucur.