anonimia a o suta una, lemn

Auzi.. daca i-as scrie: "stii ceva, imi storc mintea de vreo ora sa gasesc un subiect de discutie care sa bata la ochi ingrozitor de tare si tu sa nu iti dai seama ca de fapt as putea sa povestesc si despre cresterea si maturarea viermilor de matase, cata verme imi raspunzi si reusesc cumva sa strecor in schimbul de replici un randez-vous inocent”
.. crezi ca s-ar speria?

da. probabil ca s-ar speria.
cu toate astea, adevarul e simplu si imposibil de ignorat: sunt lemn. o adolescenta de saisprezece ani cu flacari in ochi si in carne. ma invart in jurul meu, incapabila sa ma concentrez la nimic. topai de pe un picior pe celalalt si imi sun disperata prietenele fiindca stiu ca singura nu ma pot controla si am sa il navalesc si am sa il sufoc si pana sa isi dea seama ca as putea fi o femeie misto, va fi fost demult ingrozit de statutul de vanat.
adica.. sa realizezi ca in ochii celuilalt ai fost dezbracat de vointa si ganduri, si nu esti decat o delicatesa, pe o tava de lemn cu garnitura de asternuturi.. nu, trebuie ca nu e deloc placut.
draci copti – as fugi mancand pamantul daca as fi in situatia lui.
dar nu sunt.
el raspunde monocrom si amical. eu nu pot vorbi decat cald_curios.
imi vine sa iau perdelele si sa ma spanzur cu ele.

sa ii urlu: te vreau!
Te vreau! Nu stiu ce vreau cu tine, nu stiu ce-ti pot oferi din ceea ce te face fericit. Nu stiu daca te-as duce altundeva decat pe culmile disperarii sau - poate mai trist - intr-o inspida platitudine.
Nu stiu daca dupa ce te-as avea ar mai ramane ceva din freamatul, din lesinul, din sufocarea mea de acum.
Nu stiu ce as putea sa fac cu tine, dar te vreau.
Acum!

Si daca te-as avea in fata.. as pleca ochii si mi-as tine gura.
Stiu ca asta as face si imi vine sa imi dau doua perechi de palme singura.

Si tu?! Tu ce sa intelegi? Din faptul ca te privesc in ochi pana uit ca sunt acolo.. si apoi alunec aiurea, cu mimica imobila a unui musafir politicos. Ce sa intelegi din verigheta de pe inelarul meu si relatia mea afisata ostentativ. Cum sa iti spun ca nimic nu are legatura cu nimic. cum, cand nu ma intrebi niciodata; fiindca sunt doar o zgmotoasa intamplare.

Si.. mai ales..
cum sa am rabdare?!

Cum sa fac sa nu ma roada gandurile.. cum sa fac sa nu cred ca asta e momentul la care as putea sa schimb toata realitatea; doar ca uit ca tu ai dreptul de a alege.
Nu pot sa tac. Nu pot sa te tac din mintea mea. Nu pot sa nu ma trezesc cu tine in minte. Sa nu ma rostogolesc rasfatata sperand ca poate azi..
.. dar azi nu. Azi doar putin mai mult dintr-un drum care nu stiu unde duce, daca duce undeva.


ea: lasa-l sa iasa inainte de a-l inhatza
eu: deci acu io tac si rabd?
eu: pai si cat sa tac si sarabd?
eu: si el sa faca ce vrea el?
eu: adica io nu controlez nimic?.
ea: mah..parca esti de la RATB


are dreptate.
n-am rabdare.
n-am, si pace.
n-am, ca n-am de unde sa am, ca daca as fi avut vreodata, poate ca viata mi-ar fi fost mai asezata decat imi e - dar nu e.
e un haos si-o dezorganizare incat pana si pe mine ma pierd pe sub suveniruri adunate in atatia ani..

fii al meu..

anonimia a o suta, cu fluturi

sunt coapta. sunt topita. sunt praf.
sunt avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbrrrrrrrrrrrrrrr, pupaza pe-o dugheana!
ii spun eu.
am inteles; o sa-i faci creierii muci, gandirea pres...
imi spune ea.

dincolo de ce s-ar intampla eventual, cu el..
este ceea ce se intampla, inevitabil, cu mine.

am gandurile vartejuri, vrejuri
urcand inalte spre comori din nori.
cu capul in nori.

este un val fierbine, toata starea mea.
un freamat al carnii, laolalta cu al gandurilor.
o nevoie de a citi forme cu palmele deschise..
de a inregistra in memoria afectiva fierbinteala pielii, linia muschilor..
sa alunec cu degetul pe antebrat si sa simt zbaterea singelui in vene.
sa-i inlantui pieptul cu bratele. sa il supun, sa il ingenunchez.

mi-e pofta.

anonimia a nouazecisinoua, bipolara

imi ceri sa iti jur ca ne vom invarti unul in jurul celuilalt pana la clipa ultimă.
iti raspund ca asta inseamna doar sa promit ca nu voi obosi niciodata

razi si spulberam sentimentalul ceţos al discuţiei.

probabilca nu voi obosi niciodata sa ma ratez in numele a ceea ce am iubit acum unsprezece ani. sa nu cred in nimic. sa te pastrez - cutia mea secreta. degetul dus la buze cu privirea coborâtă. complicitatea unui adevar nespus.

asa cum niciodata nu vei obosi sa imi incerci limitele rabdarii, ale trairii,
limitele sarate ale fiintei.

viata asta am s-o cad.
am cazut-o deja.
dar oamenii.. ma privesc inca nepricepand.
as vrea sa ii vezi, uneori.

anonimia a nouazecisiopta,

in intunericul asta topit,
ma intreb, retoric si victimizant
cat de mult pot plange?

raman loiala iubirii mele dintai,
caderii mele prime.

ma cunosti prea bine
da.
din pacate.

raman cu palmele deschise desi
niciodata
timpul
nu va face nod.

anonimia a nouazecisisaptea, matinal

pantalonii murdari de zugraveala, un tricou fara maneci, bratele bine reliefate - stangul purtand un tatuaj mare. este tuns extrem de scurt, dar pare blond. are pielea arsa de soare. drumul sau, alergat, se incrucişează scurt cu al meu.
pe buze imi rasare un ranjet care spune am-numai-porcosenii-in-cap-si-toate-au-legatura-cu-tine.


eu: ce rau imi pare ca nu am apucat sa ii pun piedica gazelului..
ea: ar fi trebuit
eu: ihi.. dar el sa grabea iar eu intarziasem
ea: sa cada, sa-si juleasca genunchii si tu sa-i sari in ajutor
ea: sa-l pansezi
ea: sa-l mangai pe muschii tatuati
ea: se te uiti in ochii lui
ea: chiar daca riscai sa-i vezi doar ceafa
ea: nu conteaza

nu.. nu conteaza..

am un ranjet cat China.
si mi-e bine.

anonimia a nouazecisisasea, cu masca

O fosta iubita ma prinde de mana si ma intreaba
ce te-a schimbat atat de mult?
de la distanta, pare ca pastreaza o mimica amicala. ii citesc insa, in ochi, un freamat dureros. o curiozitate, reala. ceva ce nu pricepe si o consuma, poate,

simt cum se prabuseste in mine zmabetul care mi-a ramas atarnat profesional, intre urechi.

cei zece ani care au trecut, ii raspund, sperand ca va intelege.