anonimia a o suta nouasprezecea, cu orgoliul julit

sunt din nou in starea aceea in care simt acut, concret, visceral, dorinta de a ma ascunde sub pat. ghemuita.. intr-un colt intunecat si sigur.
si mi se ingramadeste in laringe o suferinta pe care nu o recunosc, dar care vine din mine.
sunt cumplit de dependenta de oameni, arareori mi se arata atat de limpede adevarul asta respingator.

sunt suferinda si neprietenoasa, trista si muscatoare.
si poate ma supar din nimicuri.
si imi doresc cumplit ca lucrul asta sa nu treaca neobservat. sa nu fiu lasata in boii mei, sa ma repar singura.
sa ii pese.
..
si apoi.. apoi.. stiu ca parca toti asteapta sa imi vina mintea la cap.
si ma gandesc ca - de fapt - am niste reactii ilogice si hormonale. ca exagerez.
ca poate trebuie sa dau o sansa lucrurilor de langa mine.
si mie sa imi dau o sansa.

si ma indrept singura. si imi peticesc frustrarile..

doar ca mi-e tare teama ca toate juliturile astea raman in suflet.
si au fost - rand pe rand - ziduri intre mine si oameni. intre mine si el. intre mine si el.

intre mine si tine..

ma intreb daca nu cumva toate astea merg fiindca ma dau eu peste cap sa mearga.
ma intreb daca nu sunt inca indragostita de tine, fiindca te tot feresc de nervii mei, de lipsurile mele, de frustrarile mele..

ce goala e seara asta..
si cat imi lipsesti!
si cat imi lipseste sa vrei sa fii langa mine..