i think she is the saddest girl ever to hold a martini
fraza asta mi s-a aprins in minte, ca un neon, in clipa in care mi-ai raspuns "nu sunt in oras". nu atat de frustrarea de a te astepta, in fata casei, cu cadoul in mana - ca un caine la aport.
cat de certitudinea ca nu vei schita nici cea mai mica intentie de a repara aceasta fractura de comunicare.
nu vei incerca sa peticesti nimic
pentru ca nu are importanta.
pentru ca inca sunt, pentru ca voi ramane.. o vreme; inca o vreme
apoi voi disparea. si va fi tarziu, pentru amandoi.
e prea tarziu, de dinainte sa ne cunoastem.
si traficul s-a impaienjenit.. ca atunci cand viziera e plina de apa si vad intrepatrunse toate luminile si formele.
si as fi vrut sa conduc pana la capatul lumii,
sa plang in linsite
sa nu ma mai opresc
niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu