dupa o zi de paienjenis, imi rad de mine.
credeam ca nu pot urca mai sus de pragul la care realizam disconfortul plansului pe ascuns - acela ca nasul rosu te va trada mereu.
dar pot.
inchei o zi de caderi
cu cearsaful sub nas,
rasfoind, cu un colt de suras,
un volum de Bacovia.
ce dor imi e de senin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu