marți, 6 octombrie 2009

anonimia a douasprezecea, cea pierduta

te citesc uneori. adeseori.
ma frustreaza dincolo de uman sa citesc despre tine. despre ce faci.
imi aminteste despre toate lucrurile care exista in afara mea, in afara existentei pe care eu o inghesui in 10 ore de birou si 4 ore de visare pe sosea sau printre peretii sixtini..
imi amintesc, povestile tale, de tot ceea ce faci dincolo de mine, in afara mea. despre construirea, moment cu moment, a unei vieti din care nu fac parte.

te citesc si ma zdrobesc povestile tale.
de parca te-as pierde acum, intaia oara.
dupa o viata in care
n-am fost niciodata
a ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu