anonimia a douazecisicincea, lipsita de medicatie

sunt astazi anonima nebuna.
de o incapatanare absoluta, din vreme in vreme, plec sa te astept in locuri doar de mine stiute. intalniri stabilite unilateral, arareori comunicate, niciodata confirmate. niciodata consumate.
zambesc rotund in psihoza mea perfecta. iti ignor vointa. EU vreau sa te vad. si pazesc banci ori cesti de cafea; curat cu privirea aleile, asteptand mut sa nu apari.
nu vii niciodata si niciodata nu renunt.
ceea ce ador la Brukner, si intuiesc la Kundera este putinta lui de a descompune caractere si gesturi, dincolo de romantiozitati. o transare seaca, o expunere publica a goliciunii launtrului nostru, in care visam in mituri si speram la contorsiuni de univers.
Astfel, incerc o descompunere a acestei fixatii, a acestei incapatanari ale mele de a te astepta, din vreme in vreme, acolo unde nu vei aparea.
Intai de toate, este exercitiul meu de continuitate. Sunt prin excelenta inconsecventa. Fara doar si poate, intaia mea trasatura este aceasta lipsa profunda, totala, de consecventa.
dar, iata, o iubire de zeece ani, de care nu ma dezbar nici azi. ce simulacru mai bun de radacini?!
apoi, hai sa o recunosc, eu mie. asteptarea ta, care nu vii niciodata - ce tel mai potrivit intr-o existenta complet lipisita de sens. dincolo de dramatismul iubirii neimplinite, laolalta cu spoiala de statornicie.
fiindca, o stim amandoi, asteptarea mea nu exclude sirul nesfarsit de amanti. pana la urma, eu te astept atunci cand imi pica mie bine.. doar n-o s-o fac zi de zi? noapte de noapte?!
N-ai sa vii azi, nici azi si parca imi pare bine. ma valideaza ca existenta tragica. imi ofera scuze sa nu imi asum rolul meu de femeie. sunt libera sa nu iubesc, sa nu ma dau cu totul nimanui. sa nu risc un esec real, intr-o relatie reala - deci nu; eu te astept pe tine.
zambesc rau, acru. ma privesc taios. superior. m-am decriptat. imi vorbesc senin, intrand pe usa cafenelei din colt. peretii ei galbeni, ascunsi in penumbra sunt cei pe care ii voi pazi astazi.
ma asez la o masa, pregatindu-ma sa scot agenda. vreau musai sa insemnez aceasta analiza rece. imi scot haina si te vad intrand.

iti spun ca nu te asteptam.
incepi sa razi si imi raspunzi ca astfel devii imprevizibil si surprinzator.
"imposibil", completez eu. "nesimtit", adaugi tu.
ma gandesc intr-o doara ca tot ce mi-am spus mai devreme isi pierde rostul.
te srut.
totul se stinge intr-o discutie lunga, vie. sunt inteligenta si stralucitoare. te fascinez. sunt intuitiva. te surprind. te privesc si te simt pierzandu-te in mine. trec dincolo de ochii tai, te incalzesc.
ma redescoperi, deplina.
asa cum ai sa ma uiti maine.

cand tot ce am spus va avea, din nou, sens.