duminică, 11 octombrie 2009

anonimia a douazecisiuna, fara sens

e o spulberare a gandurilor, in noaptea asta disipata in trezie..
te citesc, neputandu-te patrunde.
te astept, neputandu-te chema.
te tanjesc, neputandu-te numi.

in lumea de langa mine, cainii latra, in haite. amutesc de spaima. ma chircesc in mine si sper sa nu ii visez.
ma intind dupa zbor.
l-as apuca in maini si l-as sorbi.

am picioarele inghetate.
am mainile reci.
imobilitatea din launtru are o anume seninatate.

daca am murit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu