asadar.. da. mi-a iesit iar manevra obisnuita.
fiecare iarna are despartirea ei.
ca un tribut ca nu ma pierd definitiv in fata frigului.. cine stie.
ma doare mult.
ma doare de imi vine sa musc din pereti.
si nu pot sa fac nimic, nici sa salvez relatia noastra muribunda, dar nici sa accept ca nu mai e nicio sansa.
lipsa ta de reactie ma paralizeaza.
raman letargica si uneori plansa, pe un colt de canapea, admirand dezastrul.
si te-am iubit..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu