miercuri, 12 ianuarie 2011

a o suta douazeci si noua,

vindecarea merge bine
rana se cicatrizeaza incet-incet
imi domini visele tot mai putin
si tot mai rar intind mana spre telefon
sa te aud.

vindecarea se intampla

si totusi
exista clipe
cand totul e in colaps

cand toata constructia de senin
de subrezeste brusc
si cand imi dau seama
ca nu pot
ca nu vreau sa pot
fara tine

ca nu vreau sa aiba sens
ca nu vreau
ca nu vreau
ca nu vreau

si cand doare
cat un univers prefacut in cioburi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu