a o suta douazeci si saptea, cu pansamente

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
au fost momente, in toata aceasta vreme, cand m-am ferit de scris.
ca o lehamite, ca o oboseala.

poate ca nu e rau ca s-a intamplat asa.
incepe autopsia unor stari.
au fost atatea pe care nu le-am observat.
atatea la care nu am fost atenta.
atat de preocupata de greselile mele, de frustrarile mele.. incat uneori am uitat ca tu esti cel pe care il iubesc.
dar nu despre culpe imi arde mie de scris, acum.


am atata convingere ca de noi s-a ales praful, ca nimic, niciodata nu ne va putea aduce acolo unde am fost incat..
sa imi curat sangele inchegat.
ce imagine dramatica.
sunt si am fost acesta eroina de tragedie antica.
dar nu vreau inca sa vorbesc despre culpe.
e prea devreme.
eprea tarziu.

uneori vorbim, cateva cuvinte intr-o zi.
tu ai intotdeauna grija sa nu depasim aceasta limita.
eu am nevoie sa imi confirmi cu fiecare tacere, ca nu exista cale de intors.
sunt o masochista.

cel mai greu imi e noaptea.
ziua imi fac de lucru. imi tin mintea treaza. in plus..
dar noaptea.. cerule mare, noaptea!
franta de oboseala, ma rasucesc in pat la nesfarsit.
imi cuprind sanul stang in palma dreapta.. iti amintesti?
imi trec prin cap tot felul de daca, si de daca si de daca.
si ma gandesc cum ar fi daca ar fi, si cum ar fi fost daca ar fi fost si cum a fost cand a fost..
un vartej care nu ma lasa sa respir

incerc mereu un singur gand.
talpile mele goale, pe nisipul plajei.
coatele pe genunchi, ascultand marea.
miros de vara, de sare si de alge.

si totusi? dar daca atunci cand ne vom intalni imi va spune..
dar daca i-as spune.. dar trebuie sa stie ca..


vartejul asta nu se opreste decat tarziu, pe nesimtite, intr-un vis.
si ma trezesc mereu in toiul noptii. si imi e din nou greu sa adorm. si incepe acelasi joc de imblanzit gandurile.


**
as vorbi despre visul de azi noapte. un joc interesant despre culpa si asumare.
sau lipsa asumarii.

dar ma tii tu de vorba si eu te iubesc inca.. si nu pot sa imi adun gandurile.

imi cauterizez rana, incet-incet.
am stiut sa ma indragostesc din nou si sa iubesc din nou, fara rezerve.
e cel mai frumos lucru..
dupa ani de mizerii, sa ma bucur.. sa traiesc..


poate de aceea imi e greu.
poate de aceea noptile sunt cumplite.

poate.