ma sprijin cu mainile inrosite de pamantul inghetat si ingan aceeasi litanie
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa te pierd
n-am stiut niciodata cum sa repar o viata in doi, desprinsa pe la cusaturi.
n-am stiut
si cred ca nici nu am vrut sa invat
si azi.. cand m-am ascuns in mutenia mea trista
cand mi-ai spus "nu pot sa imi imaginez. nu vreau sa imi imaginez"
never assume, imi aminteste si ea, mereu.
e atat de greu sa ma asez in cuvinte. sa recunosc ca aia ma doare, ca aia imi displace, ca aia nu imi e pe plac.
mi-e atat de frica sa te sufoc, sa am pretentii, sa recunosc ca ma doare, ca are sens, ca vreau si conteaza pentru mine..
MAMA DRACULUI!
te rog,
nu ma lasa sa te pierd
nu ma lasa sa ma pierd
nu ma lasa sa ma pierd
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu