a o suta douazecisidoua, cu final

ma simt de parca m-as desparti de o iubire veche.
realitatea asta care se schimba.
piesele de mobilier care, mutate, lasa un patrat colorat pe podea, cu laturi prafuite. cuiele din pereti care poarta, sub ele, umbra unei imagini.

e un plans lung, asa, ca un drum la groapa. pentru tot trecutul. si pentru tot prezentul.
si pentru tristetea acuta acestui sfarsit de inceput.

si da.
mi-e tare frica pentru noi.
mi-e frica de faptul ca nu vom mai sti cine suntem
ca nu ne vom mai gasi.
ca nu iti voi lipsi, in umbra unei tigari..

ma invaluie ninsoarea.
pana la urma, iarna vine cu despartire. doar ca nu stiam a cui..

iubitul meu, tin palmele intinse
si se aduna in ele zapada.

mi-e frica