anonimia a saizecisiuna, de marti

te-aş căuta, dar e atât de bezna afara încât nici pe mine nu aş fi în stare să mă (re)gasesc.
te-aş căuta, dar îmi aduc aminte - ca de fiecare dată - cât de târziu şi fără rost ar fi, în fapt, rătăcirea asta a mea.

...
- ştii, vreau să-ţi mulţumesc...
- pentru?!
- pentru răbdarea ta.. ştiu că te-am stresat de foarte multe ori..
- e treaba voastră să mă stresaţi
- da..nu.. eu chiar vreau să îţi mulţumesc. aşa, personal. sunt lucruri pe care nu le ştiam şi le-am învăţat de la tine în cinci minute

şi uite cum, peste faţa împietrită, îmi aşează un zâmbet.

....
te-aş căuta. dar e atât de iarnă că nici eu n-aş înţelege de ce umblu pe străzi.

şi te îngrop sub un munte de cranii, de mâini şi de cuvinte.