sâmbătă, 9 ianuarie 2010

anonimia a patruzecisinoua,

unsprezece.
clipe.
clipe lungi.
intre adolescenta si maturitate

unsprezece.
morminte.
aliniate unul langa celalalt. pamantul noroios leaga o movila de cealalta.
pamantul acesta pe care l-am adus cu mine.
as planta crini..

unsprezece.
ierni.
suflete viscolite.

groaza aceea paralizanta de a pierde tot. tot-ul.
frica innabusitoare.
poate e, cu adevarat, de ras.

caci unde totul e pierdut,
ramane pamantul
si crinii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu