sâmbătă, 16 octombrie 2010

anonimia a o suta saisprezecea, nocturna

acum sunt mai pustiu ca totdeauna

imi rasuna vorbele astea in minte cand imi plimb privirea pe spatele tau gol. pe jumatatea ta de pat, iti legeni grijile unei zile prea pline.
goala, pe un colt de plapuma, imi murmur spaimele.
ma gandesc sa ma imbrac si sa plec. asa, in crucea noptii.
mi se pare ca e o copilarie. ca exagerez
ca e un gest prea dramatic si zau, m-am saturat de drame.
dincolo de toate, mi se pare radical. fara intoarcere.
si mi-e frica de fara intoarcere.
mi-e frica.
dar golul se insinueaza. de parca s-ar varsa dintr-o celula in alta. tot mai adanc, tot mai departe in mine.
ireversibil.
nu mi-e a plange.
mi-e a urla dupa toate bucatile spulberate din mine.

mi-e teama ca te-am inselat, dragul meu.
ai mers langa mine fiindca stiai ca te voi parasi.. iar acum nu intelegi de ce nu plec. si ti se face frica. "what if you're stuck with me?!"
pentru mine nu a venit vremea.
pentru tine, insa, iata ca da.

stau goala pe pat.
te-as lua in brate, dar nu imi mai tremura in palme nicio tandrete.
in noaptea asta nu esti al meu.. la fel de intens pe cat mi-ai apartinut noaptea trecuta.

sunt relatia de tranzit. sunt corpul de femeie care te poarta inapoi catre tine. care te vindeca.
trupul fara chip. inzestrat doar cu utilitate.
trupul gol pe care uiti uneori sa il imbratisezi, in puterea noptii..

amanta anonima.
defecta si ea, ca si tine.
dorind alunecari, dar fugind mereu de toate.

am adormit intr-un tarziu, in marginea mea de asternut. mi-ai cautat spre dimineata sanul stang si l-ai cuprins in palma ta. m-ai invaluit in mangaieri, in vorbe si in abur de cafea. te-am rasplatit cu sarutari si-am impartit spasme.

apoi amanta fara nume s-a imbracat, cu ochii pe geam, la frunzele ude.

vezi tu.. te parasisem deja
de azinoapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu