iau gandurile si le maruntesc
intr-un praf colorat
iau gandurile si le pun in clepsidra
le presar dintr-o lume in cealalta
dintr-o nesfarsire in alta nesfarsire.
dintr-un neajuns in celalalt.
iau viata mea si o fac gramezi de neintamplate si de nespuse.
tac vorbele mele toate
fiindca sunt prea tarzii si poate nepotrivite.
sunt piesele unui joc, ciobite
fortate intr-un loc care nu le apartine
pana cand s-au potrivit
dar a devenit inutil.
numai noaptea
numai noaptea
numai noaptea
se rostogoleste pe drum clepisdra mea
si timpul meu ramane tot mai putin.
cred ca sfarsitul adevarat
e lacatul pe care il pui peste vrere
si peste sens.
toate rascolirile mele sunt nefiresti
toate incercarile de a ma aduce la lumina
sfarsesc aidoma
de fapt, toate merg intr-un singur sens, asa-i?
spre parapetul spulberat
spre rapa
toate merg
spre aceeasi explozie de praf
toate
nu voiam decat tot ce-am avut..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu