atat.
scriu ca sa nu urlu. ca sa nu ma frec un pumn in birou, ca mai devreme
scriu ca sa arunc afara mizerii care imi ocupa mintea.
ma simt ingenunchiata. de realitati care vin de-a valma peste mine si isi pretind grija, atentia si solutiile.
oameni, probleme, situatii.. toate laolalta.
stiu. forta si maturitatea se probeaza si in alegeri.
era cuvantul ala.. "asumare"
ala de il aud din toate gurile, bun de scris pe tricouri.
fara legatura cu realitatea.
.. bat campii.
si nici macar nu o fac in vreum mod mai gratios.
bat campii asa.. stupid. infantil.
nimic nu mi-e bun. nimic nu imi ajunge.
lupta cu iubirea lui obsesiva..
..
oare tu te-ai simtit la fel in anii astia multi si lungi, tare lungi..
..
oare..
poate ca astea sunt lectiile pe care ar trebui sa le invat.
sa joc in tot soiul de incaltari.
zic.
nimic nu mi-e bun.
nimic nu se mai leaga.
fiecare zi.. ajunge sa fie inca un efort.
inca..
sper.. inca.
sau poate doar simt ca nu-i vremea.
am agatat viata in cui
desi nu am reusit sa invat ca timpul,
timpul,
timpul nu se agata.
el doar trece.
si
odata cu el
fir dupa fir
dupa fir
dupa fir
dupa fir
se aseaza praful.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu