am ramas singura.
si totusi nu pot pleca.
parca nu am unde. in realitate lucrurile nu stau atat de grav.
asta nu ma impiedica totusi sa plang aiurea.. si gol.
m-am saturat sa ma prefac senina.
m-am saturat sa spun ca toate se vor aseza. ca totul va fi bine.
minunata, stralucitoarea, superba mea depresie.
perfecta mea cadere.
nu ma mai agat de nimic, pentru ca nu am nimic sa ma tina.
"and then the bottom breaks and you fall some more"
duca-se dracului, toate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu