in intunericul asta topit,
ma intreb, retoric si victimizant
cat de mult pot plange?
raman loiala iubirii mele dintai,
caderii mele prime.
ma cunosti prea bine
da.
din pacate.
raman cu palmele deschise desi
niciodata
timpul
nu va face nod.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu