vineri, 9 aprilie 2010

anonimia a optezecisicincea, din "postziua"..

si a trecut si ziua ceea..
..

a inceput cu raze de soare
si cu trupul meu facut ghem, in asternuturi
zguduit de plans.

stiam ca nu uiti,
ca nu ai cum sa uiti.
ca data asta, a nasterii mele
iti este tatuata sub piele
asa cum conturul corpului meu
il ai incrustat in memoria afectiva.

stiam ca nu ai cum sa uiti
asa cum stiam
ca vei trece totusi sub tacere
ziua
ca vei incuia gandurile
in acelasi scrin
in care stau aruncate, maldăr,
scrisori, fotografii, flori uscate,
lumanari.

si am plans, ieri
cautandu-te in liniile palmelor
si negasind
scrise
decat semnele vremii.

apoi,
ieri,
am incercat
sa fiu fericita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu