traiesc cu asteptarea mortii.
e singurul lucru pe care il inteleg din aceasta depresie profunda, instalata comod intre mintile mele.
canvda, probabil atunci cand am facut pasul intre adolescenta si maturitate, mi s-a insinuat in suflet o lipsa de incredere in viata, de nezdruncinat.
in mod paradoxal, aman foarte multe lucruri pentru maine, desi exista un.. sa-i spunem poimaine, in care nu cred, pur si simplu.
traiesc asteptand sa mor, si simplul fapt ca asta nu se intampla ma deruteaza complet.
pentru mine nu exista viitor, nu exista marturitatea completa. nu exista familie. nu exista nepoti. nu exista pensie.
nu pentru ca nu le-as merita sau eu stiu ce tampenie, ci pur si simplu nu le-am asteptat niciodata, nu le-am dorit niciodata, nu am crezut niciodata in ele. astfel ca nu le-am pregatit niciodata.
totul a fost gandit prost.
viata asta am gresit-o!
am gresit-o complet!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu