anonimia a o suta douasprezecea, cu ...

e un plans si o cadere.. ca o rana lunga.

unde te-am ratacit, oare?
si, oare, unde m-ai pierdut?

incet-incet, ne-am disipat amandoi in alte prezenturi.
pentru ca nu pot sa imi neg bucuria, asa cum nu iti neg indepartarea.

vei ramane intr-un semn de cerneala.
pentru ca voi iubi poate, din nou
pentru ca voi darui tot ceea ce nu am dat in unsprezece ani..
dar stim amandoi ca ceea ce am dat, nu mai poate fi impartit din nou.
un singur mormant a cazut peste mine,
iubirea mea,
atunci,
intr-o alta viata
in care
tu
erai
universul meu tot.

o singura piatra,
dincolo de care
a ramas o viata netraita.


Sometimes you breathe
All over my scar