anonimia a nouazecisitreia, don juan...

... sau dragostea pentru geometrie

sigur. este cea mai buna dintre toate femeile imaginabile.
dar este doar o femeie! (...) curata idila. suferim daca celalalt nu e fericit.

cata sfarseala in don juan-ul ingenunchiat, captiv in casnicia perfecta.

-Ce sa fac?
-Marita-te!
-Celestina..
-O meriti! Marita-te. Ai fi putut fi o tarfa grozava. Cea mai grozava tarfa a vremii. Da' nu! Tie-ti trebuie dragoste. Vrei sa fii o doamna!
O tarfa nu-si vinde inima!

Rad incet, in sala. rad laolalta cu altii.. fiecare are spasmul sau. cati dintre ei mai cred? cati se lasa furati? stiu ei ca totul, totul, este o iluzie.

Nu vand fete care in inima lor viseaza mereu la altul. Asta, puicuto, au clientii nostri si acasa!

Ah, Celestina. Tu care ai ajuns matroana pentru ca ai strivit la timp viermele dureros al..

Mi se parea ca-mi curge soarele prin vine. Mi se taiase rasuflarea ca nu-i puteam vorbi, mi se pusese un nod in gat, sa rad nu puteam, caci rasul s-ar fi prefacut in plans. Era iubirea, cred. Da, asta era. Prima si ultima oara.

Da. Fierbinteala sufocanta. Gandul nedezlipit. Vertijul si vartejul. Patima. Esafodul.

Ce e un cerc, puritatea unui loc geometric. Mi-e dor de puritate, prietene, de luciditate, de precizie; mi-e groaza de mlastina starilor noastre sufletesti.

In mintea mea este parfum de frezii. Juan - pierdutul cinic. Miranda - curva indragostita. Minunate oglinzi, superbe alunecari.

Am iesit din teatru cu un suras perfect, cu o privire limpede.
-Ar trebui sa vezi piesa, Juan
-Sa vad cum ma prabusesc in iad?







(n.a. citatele sunt fragmente din Don Juan sau dragostea pentru Geometrie / Max Frisch, traducere de Veronica Porumbacu)