din inserarea aceasta rece, care imi patrunde pana in oase nu inteleg nimic. e un schimb.. in maduva mi se insinueaza bezna, iar noptii ii extind golul.
pustiu inlauntru si in afara.
talpa prea rigida a bocancilor aproape militari are o rezonanta aparte pe asfaltul gol.
atat.
felinare aprinse, ghirlande cu aer zglobiu, asfalt inghetatat, strazi pustii
si sunetul bocancilor mei
un, doi, un, doi... nu ma aud decat pe mine.
nu sunt decat eu.
m-as opri sa te astept,
dar e atat de frig..
si oricum, drumul tau nu va trece niciodata pe langa treptele unde m-as aseza.
m-as aseza.
imi ascund gandurile intr-o singura muzica.
nici frunze uscate nu mai sunt.
e doar ger.
este a zecea iarna.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu