luni, 21 decembrie 2009

anonimia a patruzecisiuna, in stare...

ramane atat.

o stare de spirit si de trup.
o pâclă groasă in mintea mea.

imi lipesc palmele una de alta.
doar asa pot sa acopar semnul;
arsura.

ar fi trebuit sa stiu...
nu-mi pare rau ca n-am stiut.

dau zece vieti sigure
pentru fiecare zi, cu tine
din acesti
atâţia ani.

Marşez.

Ne vom regasi,
cu siguranta,
intr-o alta existenta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu