eu te iubesc lung,
tu ma iubesti rar
de la un capat pana la celalalt, se intinde strada udata de felinare.
aceeasi lumina calda a unui parc adormit,
intr-o fotografie. o singura fotografie.
eu te iubesc lung,
tu ma iubesti rar,
si trec ciobite existente, dezgolite de tinta.
in afara trupului tau,
in afara peretilor tai,
necuprinsa in cafeaua ta de dimineata
si nerasfoita nocturn, inaintea unei noi insomnii
facandu-ti inele din parul meu moale
legandu-ti fular din bratele mele,
ma iubesti rar.
te iubesc lung.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu